DEMNITATEA UMANĂ ŞI INTERNETUL

Un jurnalist foloseşte cuvinte defăimătoare la adresa unei naţiunii şi spune că totul nu era decât un „pamflet”. „Prietenii” unei tinere (care se poate numi foarte bine Amanda Tood, Izzy Dix sau Corina Cucu) fac aluzii deplasate ori postează pe Facebook imagini ofensatoare şi / sau comentarii pe măsură, fără să aibă pe conştiinţă viaţa celei care s-a sinucis. Un prestator de servicii (fie el medic, avocat sau un simplu meseriaş) este denigrat pe forumurile „de specialitate” de un fost client nemulţumit. Un tip nervos în trafic te înjură în ciuda regulilor rutiere care au „altă părere”. Şi totul în virtutea libertăţii de exprimare prost înţelese.

Dar ce să faci în astfel de situaţii în care demnitatea personală este călcată în picioare? În cele mai multe cazuri cel mai bine e să le ignori (trec de la sine, precum mirosul „vânturilor” date de nesimţiţi), alte ori ar merita să să le tratezi uşor ironic. Pianistul Wladziu Valentino Liberace a răspuns la o cronică negativă a unui critic muzical într-o manieră foarte detaşată: „Vă mulţumesc pentru cronica dumneavoastră foarte amuzantă. După ce am citit-o, am râs tot drumul către bancă”. Winston Churchill a fost acuzat la un moment dat că era beat în public. Acuzaţia a venit din partea parlamentarului laburist Bessie Braddock, o politiciană cu simpatii socialiste. Fostul premier britanic, celebru pentru ironiile sale, a reacţionat imediat: „Draga mea, eşti urâtă. Mâine, eu voi fi treaz, însă tu vei fi tot urâtă”. (Se pare că cinismul specific lui Churchill nu era afectat nici măcar de alcool.)

Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. – Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. Biblia, Proverbe 26:4-5

Dar ce să faci atunci când „gluma se îngroaşă”? În astfel de situaţii e bine de ştiut că legea e de partea ta. De fapt nu de partea ta în mod personal ci de partea apărării demnităţii umane. Potrivit art. 72 din Codul Civil, orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale, iar conform alineatului 2 „este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia.” Reţineţi că în conformitate cu art. 30 alin. 6 din Constituţia României, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

 Atingeri aduse vieţii private

Conform art. 74 din Codul Civil, pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private: 
a) intrarea sau rămânerea fără drept în locuinţă sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal;
b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârşită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de cauză, a unei asemenea interceptări;
c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia;
d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal;
e) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;
f) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză;
g) difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite;
h) utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană;
i) difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.

Mai trebuie ştiut că în lumina Codului Penal, insulta şi calomnia sunt (în continuare) reţinute ca infracţiuni contra demnității deoarece sunt fapte care lezează onoarea sau reputația unei persoane, ca atribut esențial al personalității omului. (Curtea Constituțională a României a declarat neconstituțional articolul I, punctul 56 din legea 278/2006 care amenda Codul Penal eliminând articolele referitoare la insultă şi calomnie. Decizia Curții Constituționale determinând, prin efectele sale, suspendarea efectelor normei juridice declarate ca fiind neconstituționale, face ca de la data publicării sale în Monitorul Oficial să reintre în vigoare dispozițiile art. 205 și art. 206 din Codul penal, ceea ce echivalează cu incriminarea din nou a faptelor de insultă și de calomnie.)

Insulta este atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură. Codul Penal, art. 205.

Calomnia este afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară ori disprețului public. Codul Penal, art. 205.

 

Un studiu publicat în 2008 de Intercultural Journal of Intercultural Relations s-a intitulat „Terms of abuse as expression and reinforcement of cultures” şi a fost realizat pe un eşantion format din 2.994 studenţi (41% bărbaţi, 59% femei), cu vârstă medie de 22 de ani, din 11 ţări (Croaţia, Olanda, SUA, Polonia, Germania, Spania, Grecia, Marea Britanie, Norvegia, Italia şi Franţa). Participanţilor la cercetare li se cerea să-şi imagineze că un bărbat/femeie sau un prieten/prietenă îi loveşte în mod grosolan. Agresorul continuă să se uite la cel agresat, dar fără a arată niciun semn de remuşcare. Tu eşti cel agresat. Eşti furios. Ce spui agresorului? Participanţii la studiu au avut de numit primele 5 insulte ce le-au venit în minte în situaţia respectivă, evaluându-le pe o scară a ofensivităţii, de la 1 (nu foarte jignitor), la 5 (foarte jignitor). Interviurile au generat 12.000 de răspunsuri. Cantitatea de date generată de cercetare a fost una semnificativă: un total de 9.528 de termeni, reuniţi de cercetători în 16 categorii în funcţie de semnificaţie: genitală, anomalii psihice, acţiuni sexuale, prostie, inadecvare socială, excremente şi anal, animale, prostituată, familie şi relaţii, proastă creştere, inadecvare sexuală masculină, handicapuri fizice, diavol, provenienţa rurală, boli, murdărie. Să nu mai spunem că studii recente arată că „înjuratul” ar avea şi anumite rezultate pozitive. Dar până la urmă de ce se preferă o astfel de manifestare?

Injuriile sunt o formă amestecată de manifestare a superiorităţii propriei persoane faţă de celălalt printr-o manifestare vădită a dispreţului. Din acest motiv nu trebuie să cădem în capcana unui dialog steril cu cei „murdari la gură” deoarece din „prisosul inimii vorbeşte gura” (Altfel spus, dacă aşa mizerii ies pe gură, vă daţi seama ce hazna trebuie să le fie inima lor…). Dorinţa de impunere se manifestă prin diminuarea vădită a valorii oponentului. Din acest motiv îi este diminuată natura umană şi este asociat cu debilitatea sau animalitatea. Apoi, înjurăturile care îl trimit pe oponent „la origini” e o formă vulgară de a spune că e atât de ratat că trebuie „să se nască iar” pentru a lua viaţa de la capăt. Injuriile sunt o formă maladivă de manifestare a unui egoism subnutrit.

Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cădea sub pedeapsa focului gheenei. Biblia, Evanghelia după Matei 5:22

 

Un edict pretorian condamna încă de prin 130 î. Ch actul de „a striga după cineva contrar bunelor moravuri”.

 

Când dezbaterea este pierdută, calomnia devine unealta ratatului. – Socrate –
Calomnia nu reprezintă altceva decât „zgomotul” pe care îl fac cei nebuni. – Diogene –

 

Pe de altă parte, injuriile sunt o formă vădită de manifestare a violenţei. Aici problema devine extrem de sensibilă. Violența verbală poate fi tratată ca o formă distinctă de manifestare a violenței sau este inclusă de către alți specialiști în structura violenței psihologice. Consider că avem un rol important în dezavuarea unor astfel de comportamente. Cunosc istoria unui amic – afacerea lui constă în domeniul agricol, are maşini şi totul se face extensiv. Într-o vară, un „coleg de breaslă”, renumit pentru gura slobodă l-a rugat să-l ajute cu nişte combine în campania de treierat păioase. Interesant este că din capul locului, amicul meu a negociat nu doar preţul ci şi comportamentul. Nu trebuie să vă spun că cel renumit pentru violenţa verbală „a recidivat”. La un simplu semnal combinele amicului au ieşit din câmp.

Unele tipuri de injurii reprezintă o formă extremă de manifestare a violenței verbale, iar partea dificilă este că violenţa naşte violenţă. Repetarea continuă a unor expresii licențioase dublată de ridicarea tonului, recurgerea la amenințări sau gesturi obscene la adresa unei persoane sau a unui grup de persoane poate determina răspunsuri verbale sau fizice, iar uneori consecințele pot fi greu de estimat sau chiar ireversibile. Deoarece, nu se poate stabili un perimetru de manifestare a violenței verbale sub forma înjurăturilor, cel mai potrivit este să stăm cât mai departe de un astfel de comportament, descurajând din start multiplicarea lui. (Nu trebuie să fii academician să ştii că nu vei putea opri o înjurătură cu o alta mai „ticluită”. Cel mai educat alege să tacă.)

 Ce să faci dacă pe Facebook apare o poză cu tine (fără acordul tău, sau pe care o consideri a fi ofensatoare):

1. Poţi notifica utilizatorul într-un mesaj privat.

2. În condiţiile în care nu îţi este ascultată plângerea, poţi face una oficială: de duci la poză şi în jos la Opţiuni ai varianta de a Raporta / Şterge eticheta (sau mai departe să faci o plângere).

 

Un procedură similară se poate urma şi pentru Youtube.

Dacă apăreţi într-un film fără acordul dvs (sau mai grav, vi se încalcă drepturile de autor) puteţi reclama un clip pe Youtube dând click pe steguleţul care apare sub fereastra în care se afişează clipul (dreapta jos). Urmaţi apoi paşii şi alegeţi ce vi se potriveşte.

 

 

Uneori violenţa se poate manifesta la limita patologicului, sub forma hărţuirii. Din păcate, tehnologiile moderne de comunicare, pot oferi o stare de (cvasi)anonimitate ce duce la o ridicare a incidenţei unor astfel de comportamente imorale dar şi ilegale. În ultima vreme se vorbeşte de „hărţuirea cibernetică” ce poate consta în trimiterea de email-uri unei persoane care a spus că nu vrea să mai comunice cu expeditorul, email-uri care pot conţine ameninţări, remarci sexuale, incitări la ură, şicanări precum şi afişarea unor declaraţii false care au ca scop umilirea victimei. Ameninţările por fi private, sau publice pe forumuri, grupuri de discuţie ori site-uri.

Uneori, agresorii cibernetici pot divulga date reale, cu caracter personal, despre victimele lor sau pot publica materiale în numele lor cu scopul de a le defăima şi/sau ridiculiza. De asemenea, unii agresori pot trimite şi email-uri de ameninţare şi hărţuire, în timp ce alţii publică bârfe şi instigă alte persoane la comportamente răutăcioase împotriva victimelor.

Şi în astfel de situaţii trebuie să ştiţi că există lege. În Codul Penal, art. 208, hărţuirea este incriminată în mod clar:

(1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.

(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

În condiţiile în care eşti hărţuit de cineva ai următoarele variante:

1. Să îl rogi frumos să se potolească.

2. Să îţi ei măsuri „tampon”. Evită (pentru o vreme) contactul direct cu agresorul. Marchezi mesajele / comentariile ca spam. Dacă ai un „telefon inteligent” poţi trece apelantul agresiv în „lista neagră” şi astfel nu te mai poate contacta.

3. Să faci o plângere la organele competente (operator telefonie, poliţie, etc – mai complicat în România dar nu imposibil.)

În încheiere merită să ştii că nu trebuie să te victimizei pentru ceea ce alţii au decis să-ţi facă. Important este să nu răspunzi provocărilor şi insultelor, fie că eşti pe stradă sau pe pe internet. Dar dacă observi că s-a întrecut nu doar bunul-simţ ci şi cadrul legal nu ezita să acţionezi. Şi tu ai drepturi şi nu este nimic imoral în a face uz de ele. Iar dacă uneori ajungi să fii martorul unor astfel de comportamente violente nu sta deoparte. Ia o poziţie nonviolentă de dezaprobare. Şi asta doar pentru că aşa e drept şi că se poate!

 

Ce ai mai putea citi:

  • DEZVOLTAREA CREŞTINISMULUI ÎN CHINA DE AZI Datorită schimbărilor politice la nivel mondial, comunismul din China a trebuit să facă şi el loc ideilor democratice. După masacrul din Piaţa Tiananmen, din 1989, regimul comunist a fost […]
  • PARADOXUL ISLAMULUI De ce "religia păcii" are predispoziţia către violenţă? Recentul atac terorist împotriva redacţiei publicaţiei Charlie Hebdo a readus în discuţie problematica paradoxului musulman. […]
  • NĂSCUT ALTFEL – NĂSCUT ŞI DIN NOU? Poziţia faţă de homosexualitate poate să varieze în funcţie de religia în sine, zonă sau perioada istorică la care ne raportăm. Spre exemplu, în general, religiile abraamice (iudaism, […]
  • GAURA MACAROANEI   GAURA MACAROANEI Într-un sătuc unde cânta ciocârlia Pierdut în dosul cizmei din Italia Munceau ţăranii la „campagna” Iar când făceau ospeţele comune Mâncau pe-nfulecate ... […]
  • INTRE OFENSA SI LIBERTATEA DE EXPRIMARE Pe 10 iulie 2009 Parlamentul irlandez a votat o nouă lege care incriminează blasfemia. Amenda poate fi între 25.000 şi 100.000 de euro. Criticii legii văd o întoarcere la mentalităţile […]

Postat în De suflet, Drepturi