RELIGIA ATEILOR

 

De curând, în Sacramento, California, s-a desfăşurat o campanie de promovare a concepţiilor şi valorilor ateiste prin intermediul a 55 de panouri publicitare care afişau imagini cu localnici și sloganuri precum „Bun fără Dumnezeu” (Good without God), „Să fac binele este religia mea” (Doing good is my religion), ori „Crede în tine însuți” („Believe in yourself”).

Este doar o nouă inițiativă încadrată în tendinţa actuală de afirmare vocală a ateismului, conform căruia viitorul umanităţii va fi areligios. În conştiinţa populară s-a diseminat deja ideea că suntem într-o perioadă de tranziţie, iar societatea umană, în procesul ei continuu de evoluţie, va renunţa la credinţele religioase, singurul dumnezeu recunoscut urmând să fie sinele.

Utopia ateistă

În 2012, un psihobiolog irlandez a readus în atenția publicului interesat de fenomenul religios o ipoteză pe cât de vehiculată, pe atât de contestată: dispariția religiei. Nigel Barber, autor al cărţii Why atheism will replace religion (De ce ateismul va înlocui religia) e convins că pe măsură ce situația materială a oamenilor se îmbunătățește, disponibilitatea lor de a crede și de a fi reverențioși față de o ființă supranaturală scade. De aceea, susține el, în țările bogate, ateismul înflorește, și va continua să prospere până când oamenii religioși vor deveni o minoritate. Studiul a inclus măsurarea produsului intern brut (PIB) al ţării, preţurile locale şi indicele de dezvoltare umană (HDI); pe baza acestor date, dr. Barber a ajuns la concluzia că o ţară de nivel mediu se va transforma într-o societate laică până în 2041.

Care este explicaţia propusă de psiholog pentru acest fenomen? El consideră că, atunci când posesiunile materiale sunt suficiente pentreu a le acoperi necesităţile individuale, oamenii nu mai au nevoie să-şi pună nădejdea în influenţe supranaturale. Religia va suferi un declin nu numai pentru că oamenii devin mai înstăriţi, ci şi ca urmare a creşterii calităţii vieţii, a reducerii incidenţei bolilor grave şi a educaţiei mai bune.

Ateismul militant propune un astfel de Paradis alternativ, o societate perfectă, o mântuire colectivă, ca urmare a progresului ştiinţific şi tehnologic. În 1932, se publica romanul Minunata lume nouă, semnat de Aldous Huxley. Evenimentele descrise în carte se petrec undeva în Londra anului 2540. La prima vedere avem de a face cu o lume utopică. Societatea perfectă imaginată de autor este un soi de paradis construit prin intermediul dezvoltării ştiinţei şi al tehnologiei. Şi cum e de aşteptat în această „lume nouă” nu mai este loc şi pentru religie, sau citând un personaj din roman, Dumnezeu a ajuns să se manifeste ca o „absenţă”.

De ce se vrea eradicarea religiei?

În concepţia ateilor militanţi renunţarea la religie nu este doar un proces inevitabil, ci și unul care trebuie grăbit. Asta pentru că religia e percepută ca o „boală” (1) de care trebuie să te vindeci sau un drog de sevrajul căruia umanitatea trebuie să scape. Nu de puţine ori, religia a fost descrisă în termeni peiorativi şi caricaturali, fiind chiar acuzată că ar fi „rădăcina tuturor relelor” (2). În acest context, ateii idealişti cred că eradicarea religiei ar duce la încetarea conflictelor şi, deci, la o lume mai bună.

„Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” Mica 6:8

Abordarea este însă tendenţioasă, evitând să recunoască faptul că orice persoană religioasă, care urmează Biblia, Coranul sau altă carte (cel puţin percepută ca) sacră, este chemată să fie bună. Pe de altă parte, a spune că toate conflictele lumii sunt generate de religie e un mod simplist de a vedea lumea. Războaiele lumii au fost şi încă sunt de natură economică, chiar dacă sunt susţinute politic şi însufleţite prin intermediul religiei. În cartea I Don’t Believe in Atheists (Nu cred în atei), Chris Hedges, corespondent al ziarului The New York Times, demontează presupoziţiile ateilor militanţi (precum Richard Dawkins, Christopher Hitchens, Sam Harris ori Daniel Dennet) care descriu conflictele armate ca fiind rezultatul ideologiilor religioase. Spre exemplu, Chris Hedges cataloghează drept „ridicolă” teoria conform căreia războaiele în Balcani au fost generate de religie. Este adevărat că războiul din Bosnia (ca multe altele) a fost alimentat cu ajutorul unor instrumente religioase, dar conflictul armat era unul de natură economică.
În realitate, problema majoră a demersului ateismului militant este că prezintă formele pervertite de religie ca reprezentând curentul principal. Pe de altă parte, nu face o distincţie clară între instituţiile religioase şi religie. Natura umană degradată face ca și instituţiile religioase să fie atinse de corupție, dar aceasta nu anulează valorile religioase.

Alternativa „religiei seculare”

În contextul vidului creat de excluderea credinţei (religioase), se propune crearea unei “religii seculare”. Alain de Botton este un gânditor contemporan, scriitor (romancier, eseist și jurnalist) şi realizatorul mai multor programe de televiziune prin care popularizează ştiinţa împreună cu sistemul ideologic ateist. Într-un discurs TED, Alain de Botton încearcă să răspundă la o întrebare provocatoare: Ce aspecte ale religiei ar trebui ateii să adopte? Iar de Botton pledează în favoarea unei „religii pentru atei” (pe care o numeşte „Ateism 2.0”), care să integreze forme și tradiții religioase ce hrănesc nevoia umană de comuniune, ritual şi transcendenţă.

Sugestia lui de Botton chiar a fost luată în serios. Aşa se face că un grup condus de „capelanul ateu” Greg Epstein, autorul cărții „Bun fără Dumnezeu” (Good Without God), se întâlnește regulat duminica, în încercarea de a construi o comunitate seculară puternică la Universitatea Harvard, folosindu-se de ceea ce el numește „aspectele pozitive” ale religiei. În cadrul „slujbelor” organizate acolo, se cântă diverse cântece, se fac anunțuri, iar capelanul, care consideră că „nu toată religia e rea”, ține o „predică”. Un tip similar de slujbă ateistă e condus și de fostul pastor evanghelic Jerry DeWitt. Deşi a părăsit credinţa, DeWitt își folosește experiența pastorală pentru a construi o „biserică” de orientare ateistă.

O comunitate seculară similară celor prezentate anterior găşim şi în Texas (SUA). Iniţiativa se vrea a fi un cadru pentru suport social tuturor celor care nu cred în Dumnezeu dar vor să practice o anume formă de religie. Unul dintre liderii comunităţii Houston Oasis este Mike Aus, un fost pastor luteran care e în prezent ateu. Acesta se declară deschis către orice mesaj, „atâta vreme cât nu implică afirmații dogmatice” (3). Este surprinzătoare afirmaţia, în contextul în care necredinţa în Dumnezeu funcţionează totuşi o dogmă.

În contextul unei societăţi concentrate pe valorile materiale, se prea poate ca filosofia ateistă să fie mai uşor de integrat, fără a funcţiona însă şi ca o soluţie definitivă. Asta pentru că ateismul prin definiţie este o negare: el neagă existenţa lui Dumnezeu. Dar această negare, nu poate oferi şi bazele unui nou stil de viaţă, deoarece pentru o viaţă împlinită individul are nevoie de credinţe afirmate şi valori care să fie susţinute. Aşa se explică de ce pe scenă urcă această nouă formă de „religie seculară”. Rămâne de văzut dacă această nouă formă de „religiozitate seculară” va reuşi să răspundă nevoii umane după transcendent.

Predispoziţia către religios

Până la urmă de ce este omul o fiinţă religioasă? Ipoteza larg răspândită este aceea care susţine că religia a apărut şi s-a dezvoltat ca răspuns al strămoşilor noştri la lipsuri, nevoi şi nesiguranţă. Se consideră că viaţa grea pe care o duceau a favorizat dezvoltarea religiei, care aducea beneficii emoţionale oamenilor copleşiţi de numeroasele dificultăţi ale traiului zilnic. În schimb, azi, credinţa în supranatural este în declin, deoarece tot mai mulţi oameni obişnuiţi se bucură de un nivel de viaţă decent şi de relativă siguranţă în ceea ce ce priveşte sănătatea şi latura financiară.

Numai că studii din domeniul psihologiei oferă o perspectivă cu mult mai profundă. Omul ca fiinţă este „construit” pentru a fi religios. Cercetări conduse de Bruce Hood (4), profesor de psihologie la Universitatea Bristol arată că ne naştem cu predispoziţia către supranatural şi religios. Aşadar, religia derivă dintr-o forţă psihologică extrem de puternică, ce depăşeşte împlinirea unor nevoi primare. Dealtfel o serie de studii par să susţină tocmai această construcţie pro-religioasă a fiinţei umane – aşa s-a deschis terenul pentru neuroteologie.

Până de curând, antropologii erau de acord că oamenii au învăţat comportamentele religioase datorită beneficiilor sociale. Cercetările recente arată că avem de a face cu o funcţie neurologică care conduce la ceva mai profund decât o necesitate economică, socială ori culturală. Acest fapt sugerează motivul pentru care oamenii sunt prin definiţie fiinţe religioase: creierul uman nu doar că ne permite trăirea experienţelor religioase ci este pe deplin configurat în această direcţie. Altfel spus, creierul are şi o „funcţie religioasă” alături de celelalte recunoscute în mod tradiţional: gândire, limbaj (scris şi vorbit), imaginaţie, aptitudini artistice sau ştiinţifice ş. a.

Descoperirile recente sunt o provocare pentru ateii militanţi (precum Richard Dawkins, autorul cărtii “The God Delusion”), care consideră că originea convingerilor religioase o constituie slaba educaţie şi “îndoctrinarea” din copilărie. Dealtfel, profesorul Hood crede că este inutil demersul de a-i face pe oameni să-şi abandoneze credinţele religioase. Acest aspect ar trebui să fie punctul de plecare în (re)găsirea locului cuvenit fenomenului religios în societatea umană, oricât de sofisticată sau avansată tehnologic se pretinde a fi aceasta.

Până la urmă, nevoia fiinţei umane după transcendent este recunoscută şi de adepţii ideologiei ateiste, în acest registru născându-se noua „religie seculară” care nu face decât să înlocuiască o formă de religiozitate cu o alta. Observaţi că în ciuda faptului că nevoile (fie ele de natură psihologică, socială sau materială) nu pot fi ignorate, motivul principal pentru care cineva devine adeptul unei religii (fie ea seculară sau teistă) ţine până la urmă de convingere şi nu (doar) de împlinirea acestor nevoi. Într-adevăr, ateismul absolut este insipid şi nu poate satisface nevoile intrinseci naturii umane şi nu va atrage din acest motiv masele. Se prea poate ca această nouă formă de „religiozitate seculară” să ofere ceva în plus, fără a fi un înlocuitor pentru „religia veritabilă”, pe care cu siguranţă mulţi o vor prefera în continuare.

 

NOTE:

1. Într-un eseu din 1993 („Virusurile minţii”), Richard Dawkins avansa ideea că religia este un fel de „virus cognitiv”.

2. The Root of All Evil? (Rădăcina tuturor relelor?) este un film documentar realizat de Richard Dawkins care susţine că omenirea ar fi cu mult mai bună fără credinţa în Dumnezeu. Documentarul a fost difuzat prima dată în ianuarie 2006, în Marea Britanie.

3. Kimberly Winston, Atheists find a Sunday-morning connection with other nonbelievers, www.religionnews.com, 16 aprilie 2013

4. Bruce M. Hood, Why We Believe in the Unbelievable, HarperOne, 2009

Ce ai mai putea citi:

  • SALVAT DE TEHNOLOGIE? Perspectiva unui viitor în care tehnologia să deţină controlul suprem pare să fie din ce în ce mai confirmată de noile aplicaţii ale descoperirilor ştiinţifice. Se speculează chiar faptul […]
  • NEO-ATEISMUL Georges Minois, autorul unui volum intitulat "Istoria ateismului", prevedea acum 10 ani că societatea noastră contemporană se va confrunta cu un nou tip de ateism, al cărui pilon de bază […]
  • INTRE OFENSA SI LIBERTATEA DE EXPRIMARE Pe 10 iulie 2009 Parlamentul irlandez a votat o nouă lege care incriminează blasfemia. Amenda poate fi între 25.000 şi 100.000 de euro. Criticii legii văd o întoarcere la mentalităţile […]
  • PARADOXUL ISLAMULUI De ce "religia păcii" are predispoziţia către violenţă? Recentul atac terorist împotriva redacţiei publicaţiei Charlie Hebdo a readus în discuţie problematica paradoxului musulman. […]
  • DICTATURA MINORITĂŢILOR La finalul lunii mai, a.c. Tribunalul Drepturilor Umane din Alberta a decis ca pastorul Stephen Boisson să plătească 5.000 dolari ca despăgubire pentru "daunele, rănile şi suferinţa" […]

Postat în Drepturi, Secularism, Semnele Timpului, Ştiinţă şi religie