„Am o problemă practică. Deşi mă pot lăuda cu o condiţie fizică extraordinară, am zece tumori la ficat şi mai am numai câteva luni de trăit.”
Aşa îşi începe Randy Pausch cartea pe care sugestiv o intitulează „Ultima prelegere„. Profesor la Universitatea Carnegie Mellon (CMU) din Pittsburgh, Pennsylvania, SUA, Randolph Frederick Pausch (23 octombrie 1960 – 25 iulie 2008) află că mai are câteva luni de trăit datorită unui cancer pancreatic care va face în cele din urmă metastaze la ficat. Dornic de a lăsa un „testament” se va pregăti pentru „ultima prelegere” pe care o va expune în faţa studenţilor şi va fi în acelaşi timp o moştenire pentru cei trei copii ai săi.
Cartea, scrisă la persoana I (chiar dacă forma finală e dată de Jeffrey Zaslow, jurnalist de profesie) m-a captivat şi trebuie să vă spun că dincolo de durerea pe care o poţi întrezări (nu avem de a face cu un final fericit, Randy Pausch moare..), este o mărturie vie a modului cum omul (fie el educat şi inteligent) este nevoit să facă faţă morţii, fiind o invitaţie la meditaţie pentru fiecare dintre noi.
Să afli că vei muri (la 47 de ani) nu este o veste grozavă dar reacţia în faţa morţii până la urmă ne aparţine, sau cum se exprimă chiar el, „nu putem schimba cărțile care ne-au fost împărțite, ci felul în care le jucăm”.
Puteţi să citiţi cartea sau să vizionaţi înregistrarea ultimei sale prelegeri. Unele declaraţii sunt de-a dreptul emoţionante.
Ce ai mai putea citi: