(Materiale multimedia pe tema avortului se pot găsi la http://provita.org.ro/)
Pe 16 aprilie a.c. a fost adoptată de către Adunarea uri, Secularism, Semnele TimpuluiParlamentară a Consiliului Europei, rezoluţia 16071. Acest document invită cele 47 de state membre să-şi orienteze, acolo unde este necesar, propria legislaţie în aşa fel încât să garanteze femeilor „dreptul de acces la avort sigur şi legal”.
Documentul a fost aprobat cu 102 voturi pentru, 69 împotrivă şi 14 abţineri. De remarcat că doar 185 dintre cei 318 membri ai APCE au fost prezenţi la vot. Cu toate că rezoluţia nu numeşte avortul un drept, cere totuşi ca el să nu fie interzis de către legislaţiile statelor „între limite gestaţionale rezonabile”. Pe de altă parte, APCE atrage atenţia încă din primul articol al rezoluţiei că avortul nu poate fi privit în nici o circumstanţă ca o metodă de planificare familială. Rezoluţia mai cere ca statele „să promoveze o atitudine mai vizibil pro-familie în campaniile de informare şi să ofere consiliere şi susţinere practică pentru a ajuta femeile acolo unde motivul pentru care se cere avortul este presiunea financiară sau cea din partea familiei”.
Recenta rezoluţie reaprinde discuţiile publice privitoare la oportunitatea legalizării avorturilor iar ca aspect secundar moralitatea actului în sine. Mai trebuie să amintit că rezoluţiile APCE nu sunt obligatorii ci sunt doar recomandări cu caracter călăuzitor pentru legislaţia fiecărui stat în parte.
Care sunt avantajele legalizării avortului?
Conform unor date de specialitate2, la nivel mondial, 1 din 5 sarcini se termină prin avort. Conform aceleiaşi surse, la nivel planetar, numărul de avorturi a scăzut de la 46 de milioane în 1995 la 42 de milioane în 2003. Studiul arată o oarecare descreştere a avorturilor la mia de femei capabile de a purta o sarcină (15 -44 ani) de la 35 în 1995 la 29 în 2003. Această scădere este pusă tocmai pe seama legalizării avortului în multe state în decursul perioadei amintite.
Ceea ce atrage atenţia este faptul că scăderea avorturilor s-a produs în ţările dezvoltate ( o scădere de la 39 la 26 de avorturi la mia de femei) faţă de ţările în curs de dezvoltare (cu o scădere de la 34 la 29 de avorturi la mia de femei). Prestigioasa revistă medicală Lancet, atrăgea atenţia că mai mult de jumătate dintre avorturile din ţările în curs de dezvoltare sunt periculoase3 fiind realizate în condiţii precare şi de ilegalitate. Tot în ţările în curs de dezvoltare se produc şi cele mai multe avorturi anual (35 de milioane) în comparaţie cu ţările dezvoltate ( 7 milioane). Aceasta reflectă pe deoparte distibuţia populaţiei globului, iar pe de alta, vârsta medie a grupelor populaţionale. Nu doar că statele dezvoltate au o reprezentare numerică mai slabă dar se observă şi o oarecare îmbătrânire şi deci un număr mai mic de sarcini (şi implicit avorturi) în comparaţie cu statele în curs de dezvoltare care au o populaţie mult mai tânără. Poate scăderea cea mai vizibilă este în Europa de Est unde după căderea comunismului, metodele contraceptive au devenit legale şi accesibile, numărul de avorturi la mia de femei scăzând de la 90 la 44. Cu toate acestea aici avem încă 105 avorturi la 100 de naşteri.
| RATA ŞI INCIDENŢA AVORTURILOR PE PLAN MONDIAL | ||||
|---|---|---|---|---|
|
Ani comparativi: 1995 şi 2003
|
||||
| Regiunea |
Număr de avorturi (milioane)
|
Rata avorturilor
la 1000 de femei cu vârsta 15-44 ani
|
||
| 1995 | 2003 | 1995 | 2003 | |
| Nivel mondial | 45,6 | 41,6 | 35 | 29 |
| Tări în curs de dezvoltare | 10,0 | 6,6 | 39 | 26 |
| Europa de Est | 3,8 | 3,5 | 20 | 19 |
| Ţări în curs de dezvoltare† | 35,5 | 35,0 | 34 | 29 |
| China | 24,9 | 26,4 | 33 | 30 |
|
Date după regiuni
|
||||
| Africa | 5,0 | 5,6 | 33 | 29 |
| Asia | 26,8 | 25,9 | 33 | 29 |
| Europa | 7,7 | 4,3 | 48 | 28 |
| America Latină | 4,2 | 4,1 | 37 | 31 |
| America de Nord | 1,5 | 1,5 | 22 | 21 |
| Oceania | 0,1 | 0,1 | 21 | 17 |
| †Tările din Africa, America Centrală şi de Sud, tările din Asia cu excepţia Japoniei, ori Oceania cu excepţia Australiei şi a Noii Zeelande. |
||||
Ceea ce se poate observa din tabelul de mai sus este că scoaterea în ilegalitate a avortului nu scade incidenţa acestuia. Fenomenul este sesizat şi de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, în art. 4 al rezoluţiei 1607. Pe de altă parte atunci când avortul este ilegal, modul de realizare pune adesea în pericol sănătatea şi viaţa femeii. Conform datelor medicale 92% dintre avorturile din ţările dezvoltatate se realizează cu personal de specialitate în situaţii de siguranţă medicală. În schimb, în ţările în curs de dezvoltare unde avortul este încă ilegal, între 55% – 95% dintre avorturi (procentele variază în funcţie de ţară) sunt realizate în circumstanţe nesigure şi periculoase, deoarece conform legii nu se poate oferi asistenţă medicală pentru avort.
Metode periculoase pe producere a avortului
• Consumul de băuturi făcute din terebentină, înălbitori pentru rufe, bălegar, etc.
• Introducerea de fierturi din plande otrăvitoare în vagin.
• Introducerea de corpuri străine în uter.
• Săritul de pe scări sau acoperiş.
Din punct de vedere social avem de a face cu o dilemă: fie se susţine legalizarea avortului şi realizarea în condiţii sigure, fie se continuă cu negarea realităţii şi totodată punerea în pericol şi a mamei alături de pierderea fătului. Cei care susţin legalizarea avortului vin cu exemple concrete. Spre exemplu, în Republica Africa de Sud incidenţa infecţiilor ca rezultat al avortului a scăzut cu 52% după ce procedura a fost legalizată în 1996. Ca urmare a acestor fapte multe ţări4 au ales în final legalizarea avortului.
Din punct de vedere social, guvernele preferă legalizarea avortului deoarece pericolele la care este supusă femeia sunt mult reduse, apoi, per total se vor diminua cheltuielile de spitalizare ca urmare a complicaţiilor care survin în cazul intervenţiilor necalificate. La nivel mondial se estimează că 5 milioane5 de femei sunt spitalizate ca urmare a infecţiilor sau hemoragiilor rezultate de pe urma avorturilor realizate în condiţii improprii iar dintre acestea, 13%6 se soldează cu moartea.
De ce se apelează la avort?
Cercetătorii consideră că sunt situaţii excepţionale care ar putea justifica avortul (a se vedea Avortul terapeutic) din punct de vedere al eticii medicale. Aşadar, am avea avortul terapeutic şi cel la cerere. Din nefericire mare parte dintre avorturile realizate nu au o motivaţie terapeutică ci una strict personală.
Avortul terapeutic(opiniile nu sunt unanime în dreptul fiecărui caz)Etica medicală actuală consideeră avortul ca fiind întemeiat şi motivat, fiind declarat deci terapetic în situaţii cum ar fi:
În ciuda atenţionării din partea oficialităţilor că avortul nu reprezintă o metodă de planificare familială, el rămâne în continuare modul prin care se „previne” aducerea pe lume a unui copil neaşteptat.
De obicei avorturile se produc atunci când sarcina este neaşteptată şi nedorită. De fapt, mai mult de o treime din totalul de 205 milioane de sarcini anuale la nivel mondial, sunt sarcini neprogramate, iar 22% din totalul de sarcini se va finaliza prin avort. Un studiu de anvergură realizat în 1998 în care au fost implicate 27 de ţări, a scos la iveală motivele pentru care femeile aleg să pună capăt unei sarcini. Cauza principală este dorinţa de a amâna aducerea pe lume a unui copil, motivele fiind: munca, studiile, problemele de natură financiară ori relaţională. Un studiu similar desfăşurat în 20047 în clinicile din SUA a scos la iveală rezultate similare. Onestitatea ne obigă totuşi să recunoaştem că mare parte din motive sunt o manifestare a individualismului caracteristic societăţii occidentale şi nu atât de mult o preocupare reală pentru viitorul nesigur al copilului.
Legal nu înseamnă neapărat şi moral
Trebuie să fie amintit faptul că legalizarea avortului (care poate fi susţinută cu multe argumente) nu face ca actul să devină automat şi moral. Argumentele de natură socială sau medicală care susţin legalizarea avortului nu sunt suficiente pentru a-l declara ca fiind o practică aceptabilă şi din punct de vedere moral.
Conform legislaţiei din România, avortul este legal până în săptămâna a 14 de sarcină.Aproape jumătate din sarcini sfârşesc prin avort în România.
Totuşi, pe fundalul îmbătrânirii Europei, o legislaţie mai laxă privitoare la avort este sinonimă cu un act de nimicire a viitorului. Chiar dacă pare a fi o scenă dintr-un film SF, cei mai mari vrăşmaşi ai oamenilor de mâine suntem chiar noi, cei de azi care nu le mai dăm posibilitatea (sau dreptul) de a veni pe lume. Susţinătorii avortului îl văd ca pe un drept al femeii, ea fiind cea care să poată decide dacă să păstreze sau nu o sarcină. Fără a aborda subiectul din perspectiva moralei creştine totuşi se cere ca întrebarea să fie pusă: Dar drepturile omului (de mâine) nenăscut (azi) cine să le susţină? E grav că în societatea actuală avem organisme oficiale care apără interesele necuvântătoarelor (aşa-numita poliţie a animalelor) dar interesele semenilor noştri nenăscuţi continuă să fie tratate cu lejeritate atât la nivel individual cât şi la nivelul oficialităţilor.
Aspecte Biblice
În general în cadrul creştinismului se poate sesiza o opoziţie vădită faţă de practica avortului argumentările variind destul de mult de la o biserică la alta. Biserica Catolică argumentează adesea mai degrabă pe linia filosofiei greceşti, fără a lăsa loc pentru nici un fel de excepţie. În schimb ortodoxia şi protestantismul, consideră că sunt şi situaţii de excepţie. Dincolo de argumentele pro sau contra ar merita să vedem dacă Biblia are ceva de spus în această privinţă.
Discuţiile actuale privitoare la avort nu au fost cunoscute popoarelor Antichităţii, feritilitatea şi numărul mare de copii fiind privite ca un semn al bunăstării. Din acest motiv nici Biblia nu tratează în mod explicit acest subiect. Cu toate acestea găsim câteva pasaje care aruncă lumină asupra subiectului luat în discuţie.
În primul rând, Sfintele Scripturi nu fac nici o diferenţă între făt şi copilul născut, folosindu-se termeni comuni (rodul pântecului, copil, prunc). Pe de altă parte, Biblia foloseşte pronumele personal în dreptul copilului nenăscut (Ieremia 1: 5 sau Psalmi 139:13-16). Aşadar fătului i se recunoaşte calitatea umană. În aceleaşi pasaje amintite, Biblia vorbeşte de persoana actuală ca fiind continuarea celei nenăscute din pântece. În limbaj contemporan aceasta este o confirmare a potenţialităţii fătului.
David recunoaşte că era în atenţia divină chiar şi când era un embrion8 Pe de altă parte, conform cu Leviticul 17:11viaţa constă în sânge, iar după informaţiile medicale, circulaţia sanguină pentru făt începe chiar din primul trimestru.
Poate cel mai relevant pasaj este cel din Exod 21:22-23:
Dacă se ceartă doi oameni, şi lovesc pe o femeie însărcinată, şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă.
În ce constă nenorocirea la care se face referire aici? Conform unor alte pasaje9 dar şi a contextului apropiat, nenorocirea ar fi moartea. Dar întrebarea se pune a cui moarte? Conform contextului Scripturii nu se poate referi la moartea femeii, deoarece uciderea accidentală era tratată de un alt text legal. Aşadar, nenorocirea ar fi moartea fătului. Privid la legea Vechiului Testament, este evident că viaţa unui nenăscut este pusă la acelaşi nivel cu cea a unei persoane umane adulte, legea cerând în final viaţă pentru viaţă.
Între actualitate şi potenţialitate
Pe 23 decembrie 2002 sora şi părinţii lui Laci Peterson observă dispariţia acesteia. A doua zi este alertată poliţia. Căutările au început, fiind pusă chiar o recompensă de 500.000 $. Cercetările au continuat până pe 13 aprilie 2003, când undeva pe ţărmul golfului San Francisco (California, SUA) s-a descoperit trupul descompus dar destul de bine conservat al unei femei însărcinate în ultimul trimestru. După testele ADN se confirmă că este trupul lui Laci Peterson, soţia lui Scott. Pe 18 aprilie 2003, Scott Peterson va fi arestat, fiind acuzat de uciderea soţiei lui. Cazul, puternic mediatizat a făcut ca pe 1 aprilie 2004 să fie semnat la Casa Albă, Actul10 privitor la victimele nenăscute. Actul amintit recunoaşte ca victimă a unui atac violent nu doar mama ci şi „copilul din uter”, prin acesta înţelegându-se conform textului de lege „un membru al speciei homo sapiens, în oricare stadiu de dezvoltare, care este purtat în pântece”. Pe 16 martie 2005, Scott Peterson este acuzat de dublă omucidere fiind condamnat la moarte.
Este deci avortul o simplă înlăturare a unui conglomerat de celule sau întreruperea unei vieţi?
În contextul în care fătul este definit ca fiinţă umană, atunci avortul este o formă de omucidere. Pe de altă parte, susţinătorii avortului afirmă că fătul nenăscut nu poate fi definit totuşi ca fiind persoană umană. Crieriile filosofice generale după care este definită persoana sunt mai multe printre care se enumeră: raţionalitate, simţ moral, conştiinţă de sine, libertatea de a acţiona conform cu propriile decizii, capacitatea de a comunica propriile judecăţi (morale). În aceeaşi ordine de idei, este foarte greu a face diferenţa după citeriile de mai sus între un făt şi un nou-născut sau chiar să încadrezi un copil în primele stadii de dezvoltare în categoria persoanelor. Cu toate acestea întreruperea vieţii unui nou născut sau a unui copil este numită ucidere, iar cea a unui făt doar înlăturarea chirurgicală a unor ţesuturi.
Aici trebuie să introducem noţiunea de potenţialitate: valoarea unui făt (uman) nu constă în ceea ce este el la momentul actual ci mai degrabă în ceea ce poate să devină. Aşadar, discuţiile privitoare la moralitatea şi legalitatea avortului nu trebuie să se limiteze la starea prezentă a lucrurilor. Din această perspectivă avortul trebuie văzut nu doar ca o întrerupere a dezvoltării unui ţesut de celule ci întreruperea dezvoltării unei persoane umane. Altfel spus, avortul nu este atât de mult uciderea unei persoane umane de azi ci mai degrabă a persoanei umane de mâine. Cu o astfel de abordare, cu siguranţă că sensul discursului va fi altul.
Se spune că un profesor la medicină aduse înaintea studenţilor săi un caz deosebit. „Un cuplu uman, bolnav de tuberculoză şi sifilis, are deja patru copii. Unii au murit din copilărie, alţii au rămas handicapaţi. Acum este aşteptat cel de-al cincilea copil. Aţi sfătui acest cuplu, să avorteze? Şi aţi pune asta în practică?” întrebă profesorul. Majoritatea studenţilor răspunseră afirmativ. „Procedând astfel, spuse profesorul, l-aţi fi ucis pe Beethoven”.
NOTE:
Avortul în istorie
Prim referinţă la avort într-un context medical este făcută în jurământul lui Hipocrate: Nu voi încredinţa nimănui otrăvuri, dacă îmi va cere, şi nu voi îndemna la aşa ceva, tot astfel nu voi încredinţa nici unei femei leacuri care să o ajute să lepede.
Aristotel considera că după concepţie, viitorul copil avea un suflet vegetal, după care unul animal iar după 40 de zile (respectiv 80 zile pentru fete) trupul nou format primea suflet raţional. Din acest motiv avortul într-un stadiu timpuri era totuşi permis. Această viziune este împărtăşită chiar de Augustin.
Senatul roman a dat o lege prin care mamele care întrerupeau sarcina erau exilate.
La vizigoţi, pedeapsa era cu moarte pt mamă iar pentru tatăl care accepta procedura i se scoteau ochii.
Creştinismul primar considera avortul ca fiind ucidere: „Să nu ucizi, nici chiar un făt sau un nou născut.” Epistola lui Barnaba 19:5. „Să nu omori un copil prin avort.” Didahia, cap. 2:2
Sinmodul de la Ancyra, 314 d. Hr, stabilea 10 ani de penitenţă pentru avort.
În perioada medievală în Spania sau Franţa avortul era pedepsit cu moartea.
_________________________________________________________
1Textul rezoluţiei poate fi căutat la http://assembly.coe.int
2Sedgh G, Henshaw S, Singh S, Åhman E, Shah IH. Induced abortion: rates and trends worldwide. Lancet 2007; 370: 1338–45.
3Organzaţia Mondială a Sănătăţii defineşte avortul periculos (nesigur) ca fiind procedura realizată de persoane cărora le lipseşte pregătirea şi / sau sunt produse în condiţii în care nu se îndeplinesc standardele medicale minime.
4Între 1995 şi 2005, 17 ţări au liberalizat legile privind avortul pentru a mări accesul la o intervenţie medicală mai sigură: Albania, Benin, Bhutan, Burkina Faso, Cambogia, Ciad, Columbia, Elveţia, Etiopia, Guinea, Mali, Nepal, Portugalia, Saint Lucia, Africa de Sud, Swazilan, şi Togo. Alte trei ţări au relaxat restricţiile privitoare la avort: El Salvador, Nicaragua şi Polonia.
5S
ingh S, Hospital admissions resulting from unsafe abortion: estimates from 13 developing countries, Lancet, 2006, 368(955):1887–1892.
ingh S, Hospital admissions resulting from unsafe abortion: estimates from 13 developing countries, Lancet, 2006, 368(955):1887–1892.
6World Health Organization (WHO). Unsafe abortion: global and regional estimates of incidence of unsafe abortion and associated mortality in 2003, Geneva: WHO, 2007.
7Finer, Lawrence B., Frohwirth, Lori F., Dauphinee, Lindsay A., Singh, Shusheela, & Moore, Ann M. (2005). Reasons U.S. women have abortions: quantative and qualitative perspectives. Perspectives on Sexual and Reproductive Health, 37 (3), 110-8.n
8Termenul ebraic folosit în psalmul 139:16 este golem care înseamnă literar fără formă.
9Geneza cap. 42 vers.4 şi 38; cap 44 vers. 29
10Documentul este cunoscut şi ca Legea 108-212.