Oamenii nu-L găsesc pe Dumnezeu dacă rămân în lume. Ei nu-L găsesc nici dacă părăsesc lumea. Cel care îşi deschide întreaga fiinţă pentru a întâlni Persoana şi duce spre Ea toată existenţa care este în lume, îl găseşte pe Cel care nu poate fi căutat. Desigur, Dumnezeu este „Cel cu totul Altul”, dar El este deasemenea „Cel cu totul Acelaşi”, „Cel cu totul prezent”. Desigur, El este mysterium tremendum care apare şi răstoarnă, dar El este totodată misterul evidentului, mai aproape de mine decât propriul meu eu.
(Martin Buber, I and Thou, NY, Charles Scribner, 1958, p. 7)