MORALIZII

Ajutorul 

Câţiva puştani „de bine”
Cu greu se pot abţine
Când văd o bătrânică
Pentru că da, la o adică,
Ei vor să o ajute
Strada să treacă iute
Numai că maica ne’ncetat refuză
Ba chiar mai mult
Chiar îi acuză:
„De ce atât tumult?
Doar sunt şi eu adult!
Strada o pot traversa
Dar nu aceasta e dorinţa mea!
Eu veau să intru-n casă,
Dar lipsa vederii nu mă lasă,
Eu cheile le căutam
Ce mai atât tam-tam!”

Morala-i lesne de-nţeles
Chiar dacă limbajul nu e prea ales:
Ajută-mă cu ce am eu nevoie
Chiar când o faci de bunăvoie!

Pledoarie

Noi ţinem sus şi tare
Că suntem oameni cu pudoare,
Ba chiar ne doare
Când auzim de o infamă erezie
Ce se strecoară-n manuale,
Dar nu ne sesizăm deloc
Când viaţa noastră stă pe loc
Când nu trăim la standarde înalte
Şi nu suntem precum „la Carte”.
Dar hai să mergem mai departe!
Ne place să vorbim de bunătate
Şi îi stimăm pe cei ce spun pe răspicate
Că răutatea nu e o virtute
Suntem atraşi de cei ce-nalţă-n slăvi iubirea
Ba chiar condamnă necioplirea,
Dar nu ne sesizăm când ei sunt răi
Şi se comportă ca nişte dulăi,
Când dau din gură doar şi spun poveşti,
Pentru cei fără de credinţă şi lumeşti.
Eu ştiu că totul stă în jertfă şi iertare,
Abia atunci e loc de vindecare.
Nu poţi vorbi de pace cu pistol la spate
Şi nici de împăcare, când rana încă doare!
Iar ca să fiu mai clar în toate,
Eu cred că verbul „a iubi”
E frate cu „a fi”.

Pseudomodele

„Debusolat sunt frate…”
Îmi spuse intrigat un vechi amic.
„Azi doar să dai din coate
Şi uite cum te faci voinic!”

„N-am înţeles cum unii,
Chiar dacă-s prăpădiţi şi vai de ei,
Fac pe bărbaţii şi pe durii –
Când colo sunt doar de doi lei!”

Azi vei găsi chiar un pungaş
Dând lecţii de a fi cât mai gingaş,
Iar alţii spun că sunt păstori de miei
Când ei sunt nişte ticăloşi mişei

De ce să-i crezi când viaţa lor e goală?
Şi de ce-ţi plac aceşti stâlciţi eroi?
Doar n-oi fi tu pe-aceiaşi scală?
Fiind şi tu pătat de-o dâră de noroi?

Versurile îmi aparţin. :)