NEAFILIAŢII

Fără religie dar cu Dumnezeu

Conform unor studii recente, numărul celor neafiliaţi religios este în creştere atât la nivel mondial cât şi în America, cea mai religioasă ţară din lumea occidentală.

 

Studiile publicate de către Pew Forum (1) arată că la nivel mondial numărul neafiliaţilor religios este de 1,1 miliarde, ceea ce înseamnă că 1 din 6 locuitori ai planetei nu aderă în mod expres la nici o religie.

 

Cei mai mulţi neafiliaţi religios îi regăsim în zona Asia-Pacific – peste 858 de milioane, adică 76% din totalul mondial. Pe locul al doilea avem Europa, cu aproape 135 de milioane, adică 12% din totalul celor ce se declară neafiliaţi religios, urmată de America de Nord, cu 59 de milioane, adică 5%. Unu din 5 locuitori (adică mai exact, 21%) din zona Asia-Pacific se declară neafiliat religios. Unul din 6 europeni (18%) sau nord-americani (17%) nu a declarat nici o apartenenţă religioasă. La polul opus se află ţările din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (unde islamul este religia oficială şi de stat): din totalul populaţiei doar 1% sunt neafiliaţi religios. La nivel mondial, 6 ţări au populaţie neafiliată religios majoritară: Republica Cehă (76%), Coreea de Nord (71%), Estonia (60%), Japonia (57%), Hong Kong (56%) şi China (52%).

Profilul neafiliatului religios
La nivel mondial, neafiliatul religios este mai în vârstă decât media globală (34 faţă de 28) dar la nivel de regiuni apar unele variaţii ce lasă loc interpretărilor. Astfel, în zona Asia-Pacific neafiliatul religios este mai în vârstă (35 ani) faţă de media populaţională (29 ani). În schimb, în zonele în care putem identifica o tradiţie creştină, tendinţa este ca neafiliatul religios să fie mai tânăr decât media. Astfel, în America de Nord media celor neafiliaţi religios este de 31 ani faţă de 37 ani, în Europa 37 ani faţă de 40 ani, iar în America Latină (şi Caraibe) avem 26 ani faţă de 27 ani. Acest ultim aspect merită să fie luat în atenţie deoarece se observă că tinerii din zonele tradiţional creştine tind nu doar să se depărteze de moştenirea religioasă a familiei, dar chiar să nu-şi mai asume nici o apartenenţă religioasă.
Studii făcute în SUA scot la iveală că 1 din 3 americani sub 30 de ani este un neafiliat religios, tendinţa tinerilor de a se depărta de domeniul religios fiind dealtfel una constantă. Astfel, în ultimii 5 ani procentul celor neafiliaţi religios a crescut cu aproape 5 procente (în SUA şi nu întreaga Americă de Nord), de la 15 la aproape 20.
Asistăm la o schimbare de paradigmă. Generaţia tânără se mută de la creştinismul cultural (apartenenţa religioasă era definită ca o tradiţie de familie şi nu atât de mult ca o convingere şi adeziune personală) către neafiliere. Fenomenul era pregnant în Europa occidentală dar se observă acum şi în SUA. David Voas, profesor la Universitatea din Essex (Marea Britanie) în mod pertinent observă că „a început să fie acceptabil social să spui nu am nicio religie.”(2) Dacă acum o generaţie oamenii simţeau nevoia de a-şi defini identitatea prin apartenenţa la o anume biserică sau tradiţie religioasă, astăzi, afilierea religioasă nu mai este un imperativ – mai ales pentru tineri.

Neafiliaţi religios, dar nu neapărat atei

Cum se face că religia nu mai este percepută ca un aspect important în definirea propriei identităţi? Privind fenomenul din perspectiva procesului de secularizare, tendinţele actuale ar părea uşor de înţeles şi explicat. S-ar putea spune că religia este treptat abandonată de către societăţile dezvoltate în favoarea concepţiilor materialiste şi a ideologiei ateiste. Dar la o analiză mai atentă, vom observa o diferenţă între secularizare şi ateism. Asta pentru că neafiliat religios nu înseamnă automat ateu sau agnostic. De remarcat că din totalul celor care se declară fără apartenenţă religioasă doar 6% sunt atei sau agnostici, 14% fiind doar neafiliaţi, adică nu sunt parte dintr-o anume biserică sau religie organizată. Mai mult decât atât, neafiliaţii ce provin din medii cu tradiţie creştină nu sunt ostili bisericilor sau instituţiilor religioase (3) (precum activiştii atei), ci doar pur şi simplu nu sunt parte a unei anume religii. Ei pot manifesta interes religios şi pot avea chiar şi unele practici religioase, dar fără a fi „înregimentaţi”. Orientarea liberală (4) îi pune în opoziţie cu tendinţa conservatoare specifică spiritului religios şi deoarece nu se pot identifica în totalitate cu dogmele sau practicile unei anume religii, aceştia preferă să rămână pe dinafară. Neafiliaţii nu găsesc nici o biserică ce li s-ar potrivi şi nici nu consideră că este atât de important să o găsească.
Stephen Prothero, profesor din cadrul departamentului de religie de la Universitatea Boston într-un articol (5) scris pentru USA Today atrăgea atenţia că este o capcană a crede că neafiliaţii religios sunt în mod automat şi neinteresaţi de religie. Se pare că în mediul tradiţional creştin ei nu se identifică nicidecum cu religia organizată nu pentru că nu ar crede în Dumnezeu ci tocmai pentru că ei nu cred că o instituţie umană ar putea captura tainele divine.
În mare parte, neafiliaţii din SUA (6) cred în Dumnezeu sau într-un spirit universal (68%) iar 30% chiar declară că sunt siguri că există Dumnezeu. Dealtfel, cam jumătate dintre neafiliaţi cred într-un „Dumnezeu creştin”. În schimb, neafiliatul religios nu este nicidecum bisericos. Aproape trei sferturi (72%) dintre neafiliaţi merg foarte rar sau niciodată la biserică. În schimb se preferă practicile religioase (7) individuale fără o anume asociere cu o comunitate religioasă. Altfel spus, aceşti neafiliaţi preferă să fie spirituali dar nu şi religioşi.

Spiritual dar nu religios

Conform unui studiu realizat de LifeWay Christian Resource citat de USA Today (8) 72% din generaţia Y (9) se declară a fi mai degrabă spirituali decât religioşi. Dar o problemă şi mai acută este că majoritatea ( 65%) celor care se declară creştini sunt doar cu numele. Thom Rainer, preşedintele organizaţiei care a realizat studiul, declara pentru publicaţia americană: „În mare parte sunt indiferenţi, cu cât mai precis încerci să măsori creştinismul lor cu atât vei găsi mai puţină dedicare faţă de credinţă.” Dar oare credinţa unui om se poate măsura prin credincioşia şi dedicarea faţă de o anume organizaţie religioasă?
Un tânăr evanghelist, Jefferson Bethke, iniţia la începutul anului 2012 mişcarea SBNR (Spirituality but not Religion – Spiritualitate dar nu religie) printre tinerii evanghelici cu un video pe YouTube : „Why I Hate Religion, But Love Jesus”. Într-o formă versificată, Bethke critica religia organizată pentru superficialitatea şi ipocrizia sa. Filmul a devenit un viral deoarece la numai o săptămână de la postarea pe internet se ajunsese la 6 milioane (10) de vizualizări şi peste 64 de mii de comentarii. E la modă să fii spiritual dar nu religios chiar şi printre creştini!

Dar care să fie diferenţa? Istoric vorbind, cele două cuvinte erau percepute ca sinonime şi mulţi le văd la fel şi acum. Doar că la nivelul culturii post-moderne s-a ajuns la o diferenţiere semantică. Astfel, spiritualitatea este înţeleasă ca o religiozitate personală, pe când religiozitatea este înţeleasă ca o spiritualitate manifestată într-un cadru formal şi organizat (11). La nivelul studiilor psiho-sociale (12) cele două noţiuni sunt într-adevăr distincte, spiritualitatea fiind definită ca o experienţă la nivel personal, pe când religia este definită ca un fenomen social.

Cum să interpretăm datele?

Ţinând cont de faptul că în societăţile cu tradiţie creştină neafiliatul religios este tânăr, se prea poate ca această atitudine să fie o prelungire a tendinţelor nonconformiste specifice vârstei. De remarcat că în China unde neafilierea religioasă a fost şi încă mai este o politică de stat, tinerii sunt dimpotrivă, preocupaţi de religie.

Frank Newport, editor şef al renumitei companii de cercetare şi consultanţă Gallup, a publicat de curând (decembrie 2012) o carte intitulată sugestiv „God Is Alive and Well” (Dumnezeu e viu şi-i bine-mersi). Lucrarea reprezintă prelucrarea datelor recente despre starea religiozităţii americanilor. În ciuda mult trâmbiţatei morţi a lui Dumnezeu, Newport susţine că religia influenţează în continuare cele mai importante aspecte ale vieţii, fie că suntem conştienţi ori nu. Frank Newport mai observă că religia are un efect benefic, fiind asociată cu starea de bine şi sănătatea. Pe de altă parte, se pare că religia devine importantă pentru individ odată cu trecerea timpului. Doar unul din 10 adulţi trecuţi de 65 de ani se declară neafiliat religios.

 

Stephen Prothero, profesor la Universitatea Boston surprinde doi factori favorizanţi creşterii procentului de neafiliaţi în mediile tradiţional creştine. Primul aspect este cel sesizat şi de cercetărorul britanic, David Voas: putem constata la nivel social declinul stigmatizării de a nu fi parte dintr-o religie. Cândva apartenenţa religioasă era adesea asumată şi ca parte a unor constrângeri sociale dar astăzi, individul poate să nu-şi asume o identitate religioasă fără a fi catalogat drept ciudat, ori excentric, sau mai grav, declarat eretic sau apostat şi să fie chiar condamnat la moarte. Un al doilea factor favorizant creşterii procentului de neafiliaţi în mediile tradiţional creştine este faptul că a crescut stigmatizarea (la nivel social) de a fi parte a unei biserici. Astăzi, dimpotrivă rişti să fii perceput drept ciudat tocmai pentru că aparţii unei bisericii (fie ea şi majoritară). De teama stigmatizării sociale, mulţi dintre părinţi (care îşi asumă o apartenenţă religioasă) aleg să-şi educe copii fără a le transmite şi lor această identitate.
„Spiritual dar nu religios” este o invenţie a unei culturi centrate pe individ. „Spiritualitatea fără religie poate deveni o preocupare orientată către sine” (13) o formă de manifestare a egocentrismului. Religia nu trebuie să fie pusă în opoziţie cu spiritualitatea deoarece este o prelungire naturală a acesteia la nivel comunitar. Deoarece omul ca fiinţă nu poate nega latura socială a existenţei sale, tot astfel nu poate ignora implicaţia socială a spiritualităţii: religia.
Un alt aspect care trebuie să fie luat în atenţie, este cel ce vizează Biserica şi imagina asociată acesteia. Mulţi dintre cei care se definesc a fi spirituali dar nu religioşi asociază religia organizată cu o anume formă de propagandă, fie ea religioasă ori politică. Mai mult decât atât, 70% dintre neafiliaţi văd instituţiile religioase prea preocupate de bani şi putere (14). Dacă mulţi din factorii favorizanţi neafilierii religioase sunt de natură culturală şi socială iată totuşi unul care vizează direct Biserica. Poate acest aspect ar fi şi punctul de plecare pentru o slujire eficientă din partea Bisericii chiar şi pentru cei care se declară areligioşi.

Religiozitatea are avantaje

Potrivit unui studiu recent, publicat în British Journal of Psychiatry*, persoanele care sunt spirituale, dar nu religioase, sunt mai predispuse să dezvolte tulburări mintale, să fie dependente de droguri şi să sufere de tulburări de alimentaţie. Studiul a fost efectuat pe un eşantion reprezentativ de 7.403 de persoane şi a fost realizat cu scopul de a înţelege legătura dintre a fi religios sau spiritual şi simptomele şi diagnosticele psihiatrice.
În eşantionul ales, 46% dintre participanţi nu erau nici spirituali, nici religioşi, 35% erau religioşi, iar 19% erau spirituali, dar nu religioşi. Din punct de vedere al tulburărilor mintale, reprezentanţii din primele două grupe au manifestat o prevalenţă asemănătoare, iar cei religioşi au înregistrat rate mai mici de dependenţă de droguri sau alcool.

În schimb, cei care s-au declarat spirituali, dar nu religioşi, au fost grupul cel mai vulnerabil la consumul de droguri (30%, în comparaţie cu 16% dintre cei religioşi), tulburări alimentare, anxietate, fobii şi cei mai tentaţi să ia medicamente psihotrope (care acţionează asupra psihicului).

*Michael King şi alţii, „Religion, spirituality and mental health: results from a national study of English households”, British Journal of Psychiatry, Vol. 202, nr. 1, ianuarie 2013, p. 68-73.

 

NOTE:

1. Vezi The Global Religious Landscape, publicat în decembrie 2012 şi „Nones” on the Rise: One-in-Five Adults Have No Religious Affiliation publicat în octombrie 2012 la http://www.pewforum.org
2. Carl Bialik, „Tracking Religious Trends Takes a Leap of Faith”, The Wall Street Journal, 13-14 octombrie, 2012
3. Mai bine de jumătate dintre neafiliaţi (52%) consideră că instituţiile religioase protejează şi întăresc moralitatea.
4. Spre exemplu, 72% dintre neafiliaţi susţin legalizarea avortului iar 73% susţin căsătoriile de acelaşi sex.
5. Stephen Prothero, „American faith: A work in progress -Politics and a new view of morality have radically altered the religious landscape”, USA Today, 25 martie 2011
6. Credinţa în Divinitate este împărtăşită de 30% dintre francezii neafiliaţi religios şi de doar 7% dintre chinezii neafiliaţi religios.
7. În China, 44% dintre adulţii neafiliaţi religios s-au recules l-a un mormânt în decursul ultimului an.
8. Cathy Lynn Grossman, „Survey: 72% of Millennials ‘more spiritual than religious”, USA Today, 27 aprilie 2010
9. Generaţia celor născuţi între finalul anilor 1970 / începutul anilor 1980 şi prima parte a anilor 2000.
10. La data redactării acestui articol filmul era vizionat de 23.773.913 ori.
11. Robert C. Fuller, Spiritual But Not Religious: Understanding Unchurched America, Oxford University Press, 2001, p. 5
12. Vezi Raymond F. Paloutzian şi Crystal L. Park (editori), Handbook of the psychology of religion and spirituality, Guilford Press 2005, în mod deosebit capitoul 2: „Religiousness and Spirituality”.
13. James Martin, „Spiritual but not religious – Not so fast!: Making the case for moving beyond your own personal God”, Busted Halo, 11 martie 2010
14. Lauren Markoe, „The Religious None: A Profile Of The Fast-Growing Religiously Unaffiliated”, Huffington Post, 10 octombrie 2012