Datorită schimbărilor politice la nivel mondial, comunismul din China a trebuit să facă şi el loc ideilor democratice. După masacrul din Piaţa Tiananmen, din 1989, regimul comunist a fost nevoit să se aşeze la masa negocierilor cu forţele pro-democratice. Cu siguranţă că sunt multe lucruri care s-au schimbat în China de după 1989, dar nu se poate vorbi încă de o societate cu adevărat democratică. Cu toate acestea, datele pe care le putem avea cu privire la situaţia creştinismului din China sunt mai mult decât îmbucurătoare. Mulţi dintre tinerii activişti civici, cu o puternică atitudine pro-democratică, aderă la creştinism, văzând în el secretul vindecării şi renaşterii societăţii chineze.
„Mulţi dintre activiştii civici chinezi devin creştini, găsind în Biblie susţinere pentru ceea ce militează” – aşa titra Newsweek în 24 iulie 2006. Numărul de avocaţi, jurnalişti, ecologişti şi alţi activişti civici din China, care se convertesc la creştinism, este în creştere, pentru că în el aceştia găsesc susţinerea cauzei pentru care militează, cât şi putere personală, luată din învăţăturile lui Isus. După declaraţiile liderilor creştini, aceşti noi convertiţi susţin cu putere credinţa lor, împărtăşind noua viziune, pe forumuri de pe internet sau în micile comunităţi rurale, cu scopul de a produce o schimbare vădită în societatea chineză.
Li Heping, este unul dintre aceştia care a fost întotdeauna învăţat că religia este ceva fără noimă. Numai că acum 6 ani nişte prietenii l-au invitat pe tânărul avocat din Beijing la un serviciu religios protestant. A simţit deci ca o datorie intelectuală să studieze mai mult despre credinţa creştină. “Guvernul pretinde că noi, chinezii, suntem atei, dar eu am crezut că este numai onest a da religiei creştine dreptul de a fi ascultată.” Un an mai târziu, un alt prieten la invitat la o serie de studii biblice. Ceea ce l-a impresionat cel mai mult, spune el, a fost rolul pe care creştinismul l-a avut şi îl are în promovarea libertăţii, democraţiei şi respectul pentru drepturile omului. Acum el însuşi crede în aceste principii, şi a înţeles că a descoperit un profund sistem de valori care este pe aceeaşi lungime de undă cu viaţa şi misiunea sa. A început să meargă regulat la biserică. “Nu am încă cea mai deplină înţelegere a creştinismului, dar acum, drumul meu este diferit de ceea ce era înainte.” spune avocatul de 35 de ani.
Yu Jie, unul dintre dizidenţii chinezi care a fost invitat chiar şi la Casa Albă, este un altul dintre aceşti proaspăt convertiţi şi unul dintre cei mai vehemenţi activişti. După evenimentele din 1989, el a devenit activ în mişcarea pro-democratică, scriind critici privitoare la încercările guvernului de a “spăla creierul” tinerilor chinezi. În 2000, soţia lui Yu a devenit creştină şi a continuat să participe la o biserică nerecunoscută de statul chinez. Ascultând de la soţia sa şi prietenii ei relatările biblice, Yu a început să admire concepţiile lui Isus cu privire la rezistenţa nonviolentă. Aşa se face că el a legat ideea de schimbare de iubirea care o poate alimenta şi nu de ură. Trei ani mai târziu s-a convertit şi el. Yu călătoreşte prin zonele rurale pentru a predica credinţa creştină ţăranilor chinezi. El subliniază că – după cum şi Biblia spune – creştinul trebuie să se supună autorităţii statale dar să i se opună când are de a face cu opresiunea. “Eu am găsit o nouă credinţă. Democraţia este doar un sistem politic” spune Yu.
După datele pe care le avem, în ultima vreme, putem spune că în China se produce un adevărat boom religios, în special creştin. Cercetătorii şi slujbaşii bisericeşti estimează că sunt cel puţin 45 de milioane de creştini, mulţi dintre ei participând la slujbele ţinute ilegal, statul chinez având încă o atitudine de rezervă faţă de înfiinţarea de biserici creştine. Numărul în creştere a credincioşilor creştini este adesea atribuit rapidelor schimbări sociale, datorită deziluziei generale faţă de ideologia comunistă şi a tranziţiei grele către capitalism. Mulţi activişti creştini susţin că doar democraţia nu este suficientă să schimbe China, şi din acest motiv, tinerii intelectuali creştini sunt implicaţi în predicarea valorilor creştine care le-au schimbat viaţa. Această viziune este o provocare şi pentru societatea noastră „de tranziţie”. Un lucru la care merită să medităm.
Ce ai mai putea citi: