NEWTON – CERCETĂTORUL UITAT

Biblioteca Naţională a Israelului a pus la dispoziţia publicului larg, în februarie, copiile digitale după manuscrisele şi tratatele de teologie ale lui Isaac Newton. Colecţia conţine diverse însemnări, hărţi şi schiţe alcătuite pe baza profeţiilor Bibliei, îndeosebi din cartea proorocului Daniel şi Apocalipsa lui Ioan.

Cum au ajuns scrierile lui Newton în Israel?
La aproape 150 de ani de la moartea lui Newton, urmaşii savantului englez au oferit întreaga colecţie de manuscrise Universităţii din Cambridge. Ulterior, Universitatea a decis să păstreze doar lucrările ştiinţifice, restul fiind înapoiate familiei. Manuscrisele returnate au fost scoase spre vânzare, prin intermediul casei de licitaţii Sotheby din Londra, în 1936. Întâmplarea face ca în aceeaşi zi o altă casă de licitaţii (Christie) să scoată spre vânzare lucrări impresioniste mult mai căutate de public. Se pare că din acest motiv, interesul pentru scrierile lui Newton a fost minim, la licitaţie participând un economist britanic (John Maynard Keynes) care a cumpărat lucrările de alchimie şi un evreu orientalist şi colecţionar de cărţi (Abraham Shalom Yahuda) care a intrat în posesia lucrărilor teologice. După moartea lui Yahuda, colecţia a ajuns în cele din urmă în proprietatea Bibliotecii Naţionale a Israelului în1969. În 1991, colecţia de manscrise newtoniene a fost copiată pe microfilm, pentru ca din februarie 2012 ea să fie disponibilă publicului larg în formă digitală prin intermediul internetului.

Isaac Newton (1642-1727) este faimos datorită cercetărilor întreprinse în domeniul fizicii și matematicii. El este mult mai puţin cunoscut pentru experimentele clandestine din domeniul alchimiei sau pentru studiile sale laborioase din domeniul religios, în mare parte interpretări ale profeţiilor biblice completate cu informaţii din domeniul istoric – în mod special istoria Bisericii.
Chiar dacă pare surprinzător, în spatele omului de ştiinţă se ascundea un asiduu cercetător al Bibliei, îndeosebi al profeţilor. De altfel, Newton a studiat Biblia într-un mod sistematic, matematic chiar. Era atras în mod special de cartea lui Daniel pe care a tot continuat să o studieze de la 12 ani până în momentul decesului său, la vârsta de 85 de ani.

Dintr-o perspectivă actuală, cu greu s-ar găsi o legătură între ştiinţele naturale şi studiul profeţiilor Bibliei. Dar Newton credea cu tărie că Dumnezeu poate fi cunoscut din lucrările Sale. Pentru el, lumea era rodul lucrării unui Creator, iar înţelegerea misterelor naturii erau în cele din urmă un demers teologic. Newton considera că Dumnezeu, care a adus la existenţă lumea noastră, este autorul de drept al Bibliei, iar credinţa și ştiinţa sunt surse complementare ale cunoaşterii.
Fizicianul dădea credit profeţiei biblice pe care o vedea ca o adevărată previziune a unor evenimente rânduite mai dinainte de Dumnezeu. Din acest motiv, „etapele istoriei erau un domeniu de cercetare pentru el” aşa cum se exprimă curatorul Bibliotecii Naţionale a Israelului, Milka Levy-Rubin1.

A prezis Newton sfârşitul lumii în 2060?

În 2003, BBC a difuzat filmul documentar „Newton: the Dark Heretic” (Newton: ereticul înunecat) produs de Blakeway Productions. Filmul se dorea a fi o biografie a lui Newton, şi lua în atenţie şi aspectele mai puţin cunoscute şi totodată controversate din viaţa şi cercetările marelui savant, cum ar fi pasiunea pentru alchimie ori studiile religioase. La final, documentarul pretindea că în lumina cercetărilor făcute de Isaac Newton, lumea se va sfârşi în 2060.

Fragment din manuscrisele lui Newton:
„Aşadar, o vreme două vremi şi o jumătate de vreme sunt 42 de luni sau 1260 de zile sau trei ani şi jumătate, calculând douăsprezece luni pentru un an şi 30 de zile pentru o lună aşa cum era în calendarul anului antic. Şi zilele vieţii scurte ale fiarelor se vor adăuga la regatele cu viaţă (lungă), perioada de 1260 de zile dacă o datăm de la cucerirea completă a celor trei împăraţi din anul 800 d.Ch. se termină în anul 2060. Se pot termina şi mai târziu dar nu văd nici un motiv pentru care să se încheie mai devreme. Spun asta nu pentru a arăta când va fi timpul sfârşitului, ci pentru a pune capăt speculaţiilor pripite ale fanteziştilor care adesea prezic timpul sfârşitului şi făcând astfel, ei aduc discreditare asupra profeţiilor sacre după ce prezicerile lor eşuează. Christos va veni ca un hoţ noaptea şi nu este dat nouă să cunoaştem vremurile şi soroacele pe care Dumnezeu le-a pus în sânul Său.” Manuscrisul 7.3g, folio 13v din colecţia Yahuda

Printre cei intervievaţi în documentar s-a aflat şi Stephen D. Snobelen, profesor de istorie şi pasionat cercetător al manuscriselor newtoniene. Conform cercetărilor2 făcute de Snobelen, Newton face trimitere la anul 2060 în două ocazii în însemnările sale. Cea mai clară referinţă se găsește într-un manuscris din colecţia Yahuda (7.3g, folio 13v). Cea de a doua referinţă (7.3o, folio 8r) apare la finalul unor însemnări succinte din care reiese străduința lui Newton de a identifica timpul istoric în care s-ar încadra cele 1260 de zile profetice. În mod deosebit el dă atenţie anului de început, pentru care ia ca reper diverse evenimente istorice.

Pentru Newton, ca şi pentru ceilalţi protestanţi, perioadele profetice sunt importante, deoarece ele vorbesc despre o perioadă limitată de dominaţie a unui sistem religios corupt3, şi anume, 1260 de ani. Această perioadă este preluată din Apocalipsa 11:3 (unde apar 1260 de zile) şi pasajele similare (Apocalipsa 12:6 – 1260 zile şi Apocalipsa 13:5 – 42 de luni). Ca şi alţi cercetători biblici, Newton corelează cele 1260 de zile cu „o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme” din Daniel 7:25.

Newton a aplicat un studiu sistematic asupra profeţiilor biblice, considerând că limbajul simbolic poate fi descifrat. Astfel, el a aplicat aşa-numitul principiu zi-an, ziua profetică fiind echivalată cu un an istoric. Cu alte cuvinte, Newton nu este nici pe departe un novator, ci doar aplica sârguincios ceea ce alţii descoperiseră înaintea lui.

Principiul zi-an

Se pare că principiul zi-an a fost pentru prima dată folosit într-o expunere a donatistului Tychonius prin 380 d.Ch., care explicând pasajul din Apocalipsa 11:9 scria: „trei zile şi jumătate înseamnă trei ani şi şase luni”. În secolul al V-lea, Faustus de Riez oferea aceeaşi interpretare pasajului amintit, scriind că „celor trei zile şi jumătate le corespund trei ani şi şase luni”. În 550 d.Ch., Primasius, un episcop din Africa de Nord, aplica aceeaşi interpretare: „e posibil să înţelegem cele trei zile şi jumătate ca trei ani şi şase luni” (tres dies et dimidium possumus intelligere tres annos et sex menses). Ceea ce atrage atenţia este faptul că Primasius face apel la Numeri 14:344, pentru susținerea unei astfel de interpretări. Aceeaşi explicaţie este oferită de diverşi cărturari creştini, precum venerabilul Bede (730 d.Ch.), sau Anspert, Arethas, Haymo, ori Berengaud (toţi trăind în secolul al IX-lea).

Profeţie şi istorie

Pentru a înţelege preocupările lui Newton este necesară o mică incursiune în domeniul profeției biblice faţă de care el arăta atât de mult interes, pentru a înţelege bazele religioase de la care pleca el. Isaac Newton a fost un credincios al Bisericii Anglicane – ramura engleză a reformei protestante iniţiate de Luther în Germania secolului al XVI-lea. Cercetătorii reformaţi, (Martin Luther, Jean Calvin, Thomas Cranmer ori John Knox) identificau papalitatea cu Antichristul din profeţia biblică şi invocau pasaje precum Daniel 7:25, 2 Tesaloniceni 2:3 ori Apocalipsa 13. Spre exemplu, în Mărturisirea de credinţă de la Westminster (1647), este prezentă o astfel de referinţă: „Nu există nici un alt cap al Bisericii decât Domnul Iisus Christos. Papa de la Roma nu poate fi în niciun chip. Ci este Antichristul, acel om al nelegiuirii şi fiu al pierzării care se înalţă pe sine, în biserică, împotriva lui Christos şi a tot ce se numeşte Dumnezeu.”5

În însemnările sale, Newton a notat mai multe date ca punct de început pentru această perioadă. Savantul englez părea atras iniţial de anul 609 d.Ch. deoarece atunci împăratul bizantin Phocas a oferit papei Bonifaciu al IV-lea dreptul de a așeza icoana fecioarei Maria şi a altor sfinţi în în locul zeităţilor păgâne în panteonul din Roma. O altă dată pe care a luat-o în calcul este anul 774 d.Ch., deoarece atunci considera că a câştigat papa putere temporală prin susţinerea oferită de Carol cel Mare. De remarcat că Newton lua aceşti ani ca date de lucru fără a-şi asuma o poziţie rigidă ori dogmatică. Conform manuscriselor târzii, se pare că Newton s-a hotărât în final asupra anului 800 d.Ch., atunci când a avut loc încoronarea lui Carol cel Mare (Charlemagne) ca împărat al Sfântului Imperiu Roman (de Apus). De aici, el numără cei 1260 de ani şi ajunge până în 2060.

Un predecesor al lui Newton, Joseph Mede (1586-1639), într-o lucrare intitulată sugestiv Clavis Apocalyptica (Cheia Apocalipsei) lua ca dată de început a perioadei de 1260 de zile anul 476 d.Ch. (căderea Imperiului Roman), iar calculul îl ducea astfel la anul 1736, ca sfârșit al perioadei profetice.

Prin aceste calcule, Newton nu căuta nicidecum să afle timpul celei de a doua veniri a lui Christos, aşa cum s-a speculat, deoarece despre acest eveniment el însuşi credea că va veni precum un hoţ noaptea. El recunoştea că „nu nu este dat nouă să cunoaştem vremurile şi soroacele pe care Dumnezeu le-a pus în sânul său”. Newton s-a distanţat de toţi acei „prezicători fantezişti”6 care anunţau un sfârşit apropiat. În schimb, el încerca să înţeleagă mersul vremurilor aşa cum au fost ele anunţate prin preştiinţa divină.

Ce a lăsat Newton moştenire?
Poziţia teologică anticatolică a lui Newton nu mai pare de actualitate în contextul ecumenic contemporan, iar pe baza unora dintre convingerile sale, Newton este catalogat adesea drept eretic7. Cu toate acestea, demersul său în descifrarea tainelor profețiilor biblice rămâne un model chiar şi pentru mintea sofisticată a secolului al XXI-lea.

În septembrie 1940, Albert Einstein scria o scrisoare8 lui Abraham Yahuda, proprietarul manuscriselor cu tematică religioasă produse de Isaac Newton. Chiar la începutul scrisorii, Einstein nota: „Scrierile lui Newton pe subiecte biblice mi se par în mod special interesante deoarece ele oferă o perspectivă profundă a unei minţi fără egal şi a procesului gândirii acestui mare om. Originea divină a Bibliei este pentru Newton absolut sigură, o certitudine ce stă în contrast izbitor cu scepticismul critic al bisericilor (de azi). Această încredere l-a condus la ferma convingere că părţile aparent opace ale Bibliei trebuie să conţină descoperiri importante, lămuriri ce pot fi atinse prin descifrarea limbajului simbolic al Bibliei.”

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării și se distrează căutând din când în când pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoică roșie, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în fața mea.” Isaac Newton – cuvinte rostite cu puţin timp înainte de moarte.

 

 

 

1. Nir Hasson, „Israel National Library uploads trove of Newton’s theological tracts”, Haaretz, 9 februarie 2012
2.  Stephen D. Snobelen, „A Time and Times and the Dividing of Time”: Isaac Newton, the Apocalypse and 2060 AD.”, Canadian Journal of History, dec. 2003
3.  Asemenea tuturor reformatorilor, Newton considera că papalitatea este Antichristul, iar cele 1260 de zile profetice, o perioadă de dominaţie a sistemului catolic.
4. Numeri 14:34 După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi.
5. Philip Schaff’s, The Creeds of Christendom, With a History and Critical Notes, III, cap. 25, sec. 6, p. 658-659.
6. Spre exemplu, William Lloyd (1627–1717), episcop de Worcester plasa sfârşitul în timpul vieţii sale. În privinţa aceasta regina Anna în 1712 era anunţată că focul din cer va cădea asupra Romei papale în 1716, iar după aceea se va instaura mileniul de pace.
7. Newton avea orientări anti-trinitariene, aştepta un mileniu de pace pe pământ după cei 1260 de ani şi avea rezerve faţă de ierarhia bisericească (chiar şi anglicană).
8. Textul integral al scrisorii poate fi găsit la secţiunea dedicată manuscriselor lui Newton de pe pagina de internet a Bibliotecii Naţionale a Israelului: http://jnul.huji.ac.il/dl/mss/Newton/