Textul declarației
„Biserica Adventistă pune un accent puternic pe importanța sănătății și a bunăstării. Accentul pus de Biserica Adventistă asupra sănătății are la bază revelația biblică, scrierile inspirate ale lui Ellen G. White și studiile științifice. În consecință, încurajăm imunizarea/vaccinarea responsabilă și nu există motive de natură religioasă care să-i împiedice pe membrii noștri să participe în mod responsabil la programele de imunizare protectivă și preventivă. Prețuim sănătatea și siguranța populației, ceea ce implică menținerea «imunității colective». Nu reprezentăm conștiința membrilor bisericii și recunoaștem alegerile individuale. Acestea sunt exercitate de fiecare persoană în parte. Alegerea de a nu fi imunizat nu este și nu ar trebui văzută ca fiind o dogmă sau o doctrină a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.”
Declarația a fost adoptată în martie 2015. Textul poate fi citit în engleză pe siteul oficial al Bisericii Adventiste. Versiunea în limba română poate fi citită pe pagina oficială a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din România.
Sursele de autoritate
Adventiștii de ziua a șaptea, cred în Cuvântul lui Dumnezeu, prin care a încredințat oamenilor cunoștința necesară pentru mântuire. Sfintele Scripturi trebuie să fie primite ca o descoperire autoritară, infailibilă a voinței Sale. Biblia este măsura caracterului, baza doctrinelor și etalonul experienței. Adventiștii consideră canonul biblic complet, însă cred, de asemenea, așa cum au spus contemporanii lui Ellen White, că scrierile ei poartă autoritatea divină atât pentru pentru un stil de viață în acord cu voia lui Dumnezeu, cât și în probleme de doctrină. În viața și lucrarea lui Ellen G. White (1827-1915), adventiștii văd împlinindu-se făgăduința lui Dumnezeu de a-i oferi bisericii rămășiței „spiritul profeției” (duhul proorociei așa cum apare în Apocalipsa 19:10).
Adventiștii mai cred că adevărata educație nu ignoră valoarea cunoașterii științifice. Cercetările științifice deschid înaintea minții domenii vaste de gândire și informare, ajutându-ne să înțelegem mai bine lumea în care trăim, o lume care funcționează după legi stabilite de Creator. (Pentru mai multe citiți cap. Capitolul 82 — „Abordarea științei” din Minte, caracter și personalitate, vol 2)
Aspectul biblic
Nu pot fi invocate texte sau pasaje biblice care să determine pe un credincios (adventist) să aibă rețineri de natură morală privitoare la actul vaccinării. Cu toate că Biblia nu are ceva de spus în această privință, e necesar să subliniem că dobândirea imunității prin vaccinare acționează în conformitate cu mecanismele de apărare cu care a fost înzestrat organismul uman de către Creator.
Experiența Ellenei White
Ellen White comentează destul de amplu despre rolul medicamentelor în tratarea bolilor, militând pentru o poziție echilibrată. Cu privire la vaccinare nu avem o declarație scrisă, dar reținem în schimb, că în ciuda faptului că vaccinarea era la începuturi, când a fost o epidemie de variolă, Ellen White a decis să se vaccineze și și-a îndemnat ajutoarele, pe cei aflați în legătură cu ea, să fie vaccinați. Prin acest pas, d-na White a recunoscut că vaccinarea face pe cineva să fie imun la variolă dar și diminuează într-o mare măsură efectele ei, dacă se îmbolnăvește. Dânsa a recunoscut, de asemenea, pericolul de a-i expune și pe alții, dacă nu au luat măsura aceasta de precauție. Dealtfel, această atitudine este consecventă cu principiul expus clar în zicala aceasta: „Un gram de prevenire este mai valoros decât un kilogram de tratament.” — Manuscrisul 86, 1897. (Manuscris general „Health Reform Principles”, scris din Cooranbong, Australia.
(Pentru o înțelegere a poziției Ellenei White față de medicamente, a se vedea cap. 28 – „Declarații cu privire la folosirea medicamentelor” din Solii alese, vol. 2)
Valoarea studiilor științifice
Poate că pentru mulți este surprinzător faptul că Biserica Adventistă recunoaște valoarea dovezilor științifice. Trebuie să înțelegem că cercetarea științifică (nealterată ideologic) este în acord cu principiile biblice deoarece ea nu face nimic altceva decât să descopere modul de funcționare a lumii noastre în conformitate cu legile Creatorului. Cercetarea medicală ca parte a studiului corpului uman e în acord cu exclamația psalmistului: „Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmi 139:14). Pe de altă parte, noi suntem chemați să gândim „de la cauză la efect” (expresie adesea folosită și de Ellen White) – lucru ce în esență își propune demersul științific.
Întrebări care cer un răspuns
În luarea deciziei și poziționarea noastră e necesar să ne răspundem în mod onest și echilibrat la câteva întrebări. Argumentele și dovezile vor cântări mai mult decât părerile (și chiar experiențele) personale.
a. Cât de relevante sunt din punct de vedere statistic efectele adverse și cazurile tragice la care se poate face referire? De la ce incidență ne putem permite să catalogăm o procedură medicală ca fiind „nesigură”? Trebuie să cântărim bine beneficiile și riscurile. Argumentele care țin de experiența personală sunt reale și implicit cu puternic impact emoțional dar e necesar a dezbate relevanța statistică.
b. Cumva tindem să facem din excepție regula? Adesea se invocă faptul că cineva a cunoscut personal un bunic care a fumat toată viața și a fost sănătos tun, murind la 90 de ani. Atenție! Aici vorbim de o excepție. După cum dăm greutate studiilor care confirmă că statistic fumatul se asociază cu o multitudine de probleme de sănătate (nu, nu e o conspirație) tot așa, trebuie să fim consecvenți și să dăm greutate multiplelor studii care confirmă că vaccinarea are efecte adverse minime, statistic putând fi trecut în lista procedurilor sigure (nu, nu e o conspirație). La acest capitol trebuie să facem diferența între tragediile în care fie din nerespectarea procedurilor, din neglijență, eroare tehnică sau mai grav, din intenții criminale un lot a fost compromis. Aceste excepții tragice nu invalidează valoarea procedeului în sine, după cum eroarea medicului chirurg (care poate lăsa sechele iremediabile ori poate cauza chiar decesul) nu invalidează valoarea actului chirurgical.
c. Ceea ce noi percepem ca fiind cauzalitate e posibil să fie doar o pură coincidență? Aici e loc de mai mult studiu. Chiar și dacă s-ar stabili o relație de cauzalitate, va trebui să ne reîntoarcem și să vedem (conform pct. a) cât de relevant statistic este acest aspect. Vă invit la o analiză nepărtinitoare a concluziilor multiplelor studii.
d. Cât de onești suntem în cercetarea noastră? Nu este în conformitate cu morala creștină să se prezinte jumătăți de adevăr, concluzii eronate scoase din context, afirmații trunchiate ori total mincinoase. Este o datorie creștinească să ne informăm responsabil și să transmitem și altora informații autentice. Promovarea neadevărurilor este o încălcare flagrantă a poruncii lui Dumnezeu. Da, avem libertatea de exprimare, dar trebuie să ne și asumăm răspunderea pentru cele afirmate! Proliferarea neadevărurilor nu poate fi scuzată prin invocarea ulterioară a ignoranței.
Să nu răspândești zvonuri neadevărate. (Biblia, Exod 23:1)
Ca nebunul care aruncă săgeți aprinse și ucigătoare, așa este omul care înșală pe aproapele său, și apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!” (Biblia, Proverbe 26:19)
Deplângem victimele vaccinării (indiferent dacă vorbim de rezultate tragice generate de administrare defectuoasă, efecte adverse ale vaccinului, etc) dar să nu trecem cu vederea nici tragediile generate tocmai de decizia de refuz al vaccinului.
Cu privire la acest aspect, se poate observa faptul că victimele vaccinării sunt mai cu foc plânse decât victimele ne-vaccinării: e mai la îndemână să dai vina pe altcineva decât să te incriminezi singur pentru o decizie care s-a dovedit a fi cu rezultate grave. Până la urmă reacția aceasta am exersat-o zilnic: greșelile altora tindem să le vedem mai mari și mai grave decât pe ale noastre.
Suntem datori să luăm decizia finală cântărind bine riscurile fiecărei opțiuni, după o informare corespunzătoare. Nu putem ignora posibilitatea apariției unor reacții (și efecte adverse) post-vaccinare, dar nici nu trebuie să trecem cu vederea pericolele refuzului vaccinării. Poate fi înțeleasă căutarea mânată oarecum de frică după o maximă siguranță, cu toate acestea, nimeni nu poate oferi garanții absolute. Dealtfel nici în alte domenii ale vieții nu avem garanții dar acționăm cu încredere (dar și din inerția obișnuinței) făcând tot ce depinde de noi pentru a evita eventualele problemele asociate. Spre exemplu, în ciuda riscului accidentelor rutiere, folosim în continuare un mijloc de locomoție, în ciuda pericolului de explozie, folosim gazul natural drept combustibil și în ciuda pericolului efectelor adverse ale diverselor medicamente. mizăm în continuare pe efectul curativ al acestora.
Mai mult decât o problemă personală
Da, Biserica Adventistă încurajează imunizarea prin vaccinarea responsabilă. De ce? Pentru binele celui vaccinat, dar și a celor din jur. Responsabilitatea trebuie manifestată față de propria viață dar mai ales față de a celor din jur (inclusiv a propriilor copii). Noi, creștinii practicanți ar trebui să fim primii care să ne simțim responsabili față de binele semenului nostru.
Ca să înțelegem pericolul ne-vaccinării la nivel social trebuie să acceptăm realitatea că nu pentru toate bolile se obține imunitate pe viață. Cu toate acestea, dacă toți (sau cel puțin un procent foarte ridicat) am decide să ne vaccinăm, se oprește lanțul de transmitere a bolii. Da, prin vaccinarea obligatorie și în masă s-a ajuns la eradicarea unor boli grave care nu puteau fi evitate doar printr-o igienă strictă.
Totuși, dacă un segment ridicat din populație decide să nu se vaccineze, acel grup devine „aliatul” bolii (și implicit agentul răului și inamicul binelui semenului său). Odată ce focarul de infecție este păstrat (prin ne-vaccinare), pericolul unei epidemii poate apărea oricând, iar cei care au fost cândva imunizați, dacă între timp și-au pierdut imunitatea, ajung să fie expuși bolii, tocmai de către aceia care au refuzat să se vaccineze. Cei care văd problematica vaccinării în mod limitat doar din perspectiva preocupărilor personale, din păcate, nu reușesc să înțeleagă responsabilitatea față de ceilalți în spiritul iubirii creștine.
„Cu toții suntem legați în marea rețea a omenirii și orice putem face pentru a-i ajuta și a-i întări pe alții va aduce binecuvântări și asupra noastră. Legea dependenței reciproce guvernează toate clasele societății.”
Ellen White, Patriarhi și profeți, p. 534-535
Ca urmare a celor expuse mai sus, ar trebui să vedem vaccinarea mai mult decât o problemă personală. Nu este înțelept să hiperbolizăm și să extrapolăm dramele și tragediile personale oricât de dureroase ar fi acestea. Factorul emoțional ne va face să vedem 1, în schimb, rațiunea ne va ajuta să vedem 999.999 (ca să fim corecți statistic). Copiii lui Dumnezeu trebuie să acționeze din principiu și nu mânați de forțe emoționale. Așadar, credincioșii (adventiști) trebuie să fie consecvenți cu mesajul asumat. Dacă pretindem că prețuim sănătatea și siguranța populației, atunci trebuie să susținem menținerea «imunității colective» prin vaccinare personală responsabilă.
Concluzie
Alegerea de a (nu) fi imunizat nu este și nu ar trebui văzută ca fiind o dogmă sau o doctrină a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Problematica vaccinării nu interferează cu destinul veșnic (mântuirea). Biserica va folosi mijloacele de comunicare și educare încurajând pe proprii credincioși să ia decizii bazate pe argumente valide. Da, Biserica Adventistă, în baza dovezilor, pentru binele vremelnic, recomandă vaccinarea responsabilă. Dacă decizia finală este de ne-vaccinare, ea NU trebuie prezentată ca fiind luată din rațiuni religioase ci doar ca o hotărâre personală, cum dealtfel și este.
Diverse resurse:
Puteți evalua singuri pe lângă stil și valoarea argumentelor aduse în dezbatere.
Istoria este făclia trecutului, în mâna prezentului, pentru a lumina viitorul.
Vă recomand să citiți puțin despre istoria mișcării împotriva vaccinării. E necesar să înțelegem ce a generat, care au fost argumentele inițiale și ce factori au promovat o astfel de abordare.
Vaccin: istoria și controversele de azi
Scurt istoric al mișcării antivaccin
Pagini din istoria mișcării antivaccinare
Cum a început lupta împotriva vaccinurilor
Analize și date pertinente despre vaccinare și răspunsuri argumentate la obiecții comune
Tot 20 întrebări despre vaccinuri
Importanța vaccinurilor și cum funcționează ele
A fi sau a nu fi vaccinat? Aceasta e controversa
Vaccinurile și vaccinarea. Certitudini și provocări
Argumente împotriva mișcării antivaccin – o serie de răspunsuri din partea unor specialiști la obiecțiile comune înaintate de către cei care nu susțin vaccinarea.
Predicile antivaccin – un răspuns documentat la cartea „Vaccinurile: prevenție sau boală? de Christa Todea-Gross.
Vaccinarea – între percepție, emoții și știință
Antivacciniştii sunt mai predispuşi să creadă în conspiraţii, scoate la iveală un studiu
Atenție la sursele de informare și la campaniile de dezinformare!
Dezinformarea, postacii și basmele moderne în spațiul public românesc
Miturile antivacciniste – cum sunt intoxicați naivii
Antivacciniștii & Co. Conjurația ignoranților
Antivacciniștii se mint unii pe alții și apoi pe noi
Vaccinare: E timpul să dezavuăm dezinformarea!
Vaccinare – informare și dezinformare
Cine sunt cei care au lansat campania de dezinformare despre vaccinuri
Proteste cu dezinformare, conspirații și călugări pe cont propriu
Bonus: dezinformări pe timp de pandemie (COVID-19)
Un minitest pentru copii (și părinți) pregătit de UNICEF
Dezinformare în vremuri de Corona
OMS demontează 19 mituri despre COVID-19
Coronavirus România: Deconstruirea unor zvonuri apărute în plină pandemie
În vizită la uzina dezinformării patronată de Kremlin
Cum a devenit o postare de pe un cont fals de Facebook viralul săptămânii
Rugăminte: Nu vă chinuiți să postați comentarii cu diverse afirmații pro sau contra vaccinării – o puteți face direct la articolele oferite ca sugestie spre citire. Cred că e mai eficient așa.
Ce ai mai putea citi: