Satanismul în decursul timpului fost definit în nenumărate feluri. În accepţiunea populară difuzată prin intermediul ziarelor de scandal, a poveştilor de groază (gothic novels), a filmelor horror sau chiar a scrierilor religioase, satanismul este definit ca fiind „religia” în care diavolul este venerat asemenea unui dumnezeu şi mântuitor, cu ritualuri macabre, cu jertfe de animale sau chiar sacrifici umane, în cimitire sau case părăsite. Fără îndoială că pot fi indentificate şi manifestări de acest fel, multe dintre ele fiind acte de teribilism adolescentin, ori manifestările unor persoane cu grave tulburări psihice. Departe de acest şablon, satanismul modern se autodefineşte ca o religie a individului, în rolul principal fiind omul şi nu o anume fiinţă supranaturală.
Satanismul modern
În 1980 a fost publicată o carte care relata amintirile unei tinere care în copilărie ar fi suferit de pe urma unor ritualuri sataniste. Dr. Lawrence Pazder (1936 – 2004) este cel care va investiga cazul. Dr. Pazder, psihiatru şi medic specializat în boli tropicale a lucrat doi ani (1962-1964) în Nigeria, unde a intrat în contact cu religiile africane, fiind deosebit de interesat de ritualurile acestora. Mai târziu va lucra în Victoria, Columbia Britanică, SUA. În 1973, va începe un tratament psihiatric cu o anume Michelle Smith care suferea de depresie. Într-una din întâlnirile de consiliere, pacienta a ţipat continuu timp de 25 de minute, după care a început să vorbească, având vocea unei fetiţe de 5 ani. Sub hipnoză1, dr. Lawrence Pazder avea să afle că pe la vârsta de 5 ani (1954-1955) Michelle Smith fusese victima unor ritualuri sataniste. Fiind un catolic credincios, el va face o călătorie la Vatican în 1978 pentru a atenţiona Biserica cu privire la pericolul conspiraţiei sataniste. Aşa a început panica satanică în sânul societăţii dar şi a Bisericii2.
Ca urmare a panicii privind satanismul (anii 80-90) au fost întreprinse numeroase cercetări asupra fenomenului. În demersul acesta au fost implicate atât agenţii guvernamentale SUA cât şi cercetători universitari independenţi, care căutau dovezile existenţei abuzurilor de factură satanică (SRA – satanic ritual abuse). În 1992, FBI va publica un raport oficial prin care se infirmau zvonurile privitoare la rata ridicată de SRA în contextul american.
Chiar dacă discuţiile publice privind satanismul au fost în mare vervă prin anii 1980, fenomenul ca atare se năştea cu aproape douăzeci de ani mai înainte. Totul va porni de la un anume Anton Szandor LaVey3, care va pune bazele satanismului modern. În vremea adolescenţei LaVey abandonează liceul şi se va alătura unei trupe de circari. Ulterior îşi va câştiga existenţa cântând la orgă prin baruri şi cluburi de noapte în mai multe oaşe printre care şi San Francisco. Aici, pasiunea lui pentru paranormal, va deveni o sursă de venit pentru că în fiecare vineri seara va susţine prelegeri contra-cost pe tema ocultului, în scurt timp ajungând o celebritate locală. În 1966, de 30 aprilie se va rade în cap (un gest cu valenţe ritualice) şi va declara începutul erei Satanei. Ideile sale vor fi promovate prin intermediul cărţilor publicate, cea mai cunoscută fiind Biblia satanică (1969).
Iniţial satanismul a fost descris ca fiind un fel de imagine în oglindă a creştinismului, însăşi Biblia satanică fiind un răspuns rebel la valorile promovate de creştinism. Mai mult decât atât, adepţii participă la ritualuri ce parodiază creştinismul, însuşi LaVey conducând o aşa-numită “slujbă neagră”. Fenomenul va fi mult mediatizat în presa scrisă, devenind chiar şi subiectul unui întreg documentar (Satanis, 1970).
Religia omului
Chiar dacă pare surprinzător, satanistul modern nu crede în Satana, ca o fiinţă personală, după cum nu crede nici în Dumnezeu. Însuşi LaVey s-a declarat a fi un agnostic. Sataniştii îl văd pe diavol ca un simbol al principiul precreştin al vieţii care se manifestă prin aspectele lumeşti, pământeşti şi carnale ale vieţii. Satan nu este o fiinţă ci mai degrabă o forţă naturală. După un studiu realizat de James R. Lewis4, de la Universitatea din Wisconsin, SUA, 64% dintre satanişti consideră că Satana este simbolul eului, al sinelui, sau al naturii iar alte 25% îl văd pe Satan ca fiind o forţă impersonală. “Satanismul nu este satanism pentru că ne închinăm unei anume divinităţi ci datorită unei anume filosofii la care aderăm. Noi ne definim pe noi înşine ca dumnezei, şi avem propria noastră viziune cu privire la viaţă…” se spune pe siteul oficial al Bisericii satanice.
Sataniştii afirmă că este imposibil şi totodată absurd să susţii că trebuie să iubeşti pe toată lumea. Se ajunge până acolo încât diavolul este definit ca reprezentând dragostea, bunătatea şi respectul faţă de cei care le merită, etica reciprocităţii fiind cea care ghidează conduita. În acest sens, codul etic satanist este călăuzit de principiul de bază care afirmă: Ceea ce oamenii vă fac vouă, faceţi-le şi voi.
Vexen Crabtree5, autor satanist, afirmă că “satanismul este respingerea oricărei căi spirituale a vreunei religii teiste, şi acceptarea onestă că noi (n. red. oamenii) nu suntem decât animale care am evoluat ca oricare alt sistem complex.” Sataniştii nu cred în viaţa de după moarte şi de aici dorinţa de a trăi cum vor această viaţă. “Astăzi, ca întotdeauna, omul are nevoie să se bucure de sine aici şi acum, în locul unei aşteptate răsplătiri în cer” spunea Anton Szandor LaVey, autorul Bibliei satanice. Satanismul se autodefineşte deci ca o religie a trupului şi nu a spiritului şi de aici şi libertatea în manifestările sexuale în viaţa de zi cu zi sau în cadrul ceremoniilor. Satanismul nu crede în existenţa unui anume mântuitor, fiecare persoană fiind pe deplin responsabilă de popria sa viaţă.
Lupta lui LaVey cu “bisericile tradiţionale” creştine, cum le denumeşte el, este o luptă cu eliminarea sentimentului de vinovăţie faţă de faptele rele. În viziunea acestuia, binele şi răul nu pot fi definiţi ca termeni absoluţi, din acest motiv nu poate fi nici o încălcare de norme sau legi, pentru că fiecare e liber să facă ceea ce face… Din punct de vedere moral nu poate exista greşeală, deoarece mai întâi se trage cu arcul şi după aceea se desenează şi ţinta… Aşa că nu poate exista pericolul de a rata. Corect este ceea ce faci şi nu ceea ce ai vrea să faci. Ideea centrală este aceea de a evita orice simţământ de vinovăţie, omul fiind definit încă o dată ca măsură a tuturor lucrurilor. Respectul de sine în Biblia satanică este de fapt o exprimare a celei mai mari bucurii de fapul că eşti preocupat de propria persoană, sărbătorind indulgenţa de sine, libertatea de a face ce vrei şi alegerea plăcerii. Aşadar satanismul este mai degrabă religia omului decât credinţa într-o anume fiinţă supranaturală, fie ia şi diavolul.
Satanismul ca religie organizată nu este atât de popular, puţini fiind cei care se afişează a fi adepţi. Cu toate acestea, concepţia satanistă cu privire la viaţă şi existenţă, reprezintă crezul de facto al multor persoane. Individualismul fundamental, bazat pe conceptul nietzschean că individul este singurul responsabil pentru viaţa sa şi că trebuie să se ridice peste perceputa conformitate a maselor pentru a găsi o cale în viaţă este de altfel ideologia populară din societatea contemporană. Societatea individualistă contemporană este centrată pe un cult al sinelui, uitând de iubirea faţă de Dumnezeu ori mila faţă de aproapele. Până la urmă, satanismul nu este decât o formă extremă de umanism, de înălţare şi preamărire a omului şi a naturii sale; un umanism care duce în final la dezumanizare.
NOTE:
Cine este Satana?
Conform Bibliei, Satana este o fiinţă îngerească decăzută din poziţia sa din cer datorită păcatului prin atitudinea sa devenind oponentul lui Dumnezeu. El este prin definiţie vrăşmaşul1 lui Dumnezeu fiind sursa răului în lume. Conform scrierilor2 sacre Satana a fost creat ca înger sfânt numele său de dinainte de cădere fiind Lucifer. El mai este descris de către scrierile ebraice3 ca fiind creat ca heruvim, fiind aparent cel mai de seamă dintre îngeri. Datorită frumuseţii şi poziţiei sale El a devenit arogant şi astfel a decis să îşi dorească să stea pe un tron4 mai presus decât tronul lui Dumnezeu. Astfel Biblia defineşte mândria ca fiind cea care l-a condus la propria cădere. Datorită păcatului de a se răzvrăti împotriva lui Dumnezeu, Satan a fost izgonit din cer. Ulterior, prin înşelarea lui Adam şi a Evei, Satan a devenit stăpânul acestei lumi el fiind numit în Noul Testament şi „dumnezeul veacului acestuia” sau „domnul puterii văzduhului”5. Conform Noului Testament, diavolul nu este stăpânul lumii subterane (infernul) „focul cel veşnic”, fiind pregătit diavolului şi îngerilor lui6 distrugerea răului fiind după7 Judecata de Apoi.
1Denumirile sunt ilustrative: satan (ebr.) = vrăşmaş, diabolos (gr.) = acuzator, pârâş, drakon (gr.) = balaur.
2Biblia, Isaia 14:12
3Biblia, Ezechiel 28:12-14
4Biblia, Isaia 14:13-14; Ezechiel 28:15
5Biblia, Ioan 12:31; 2 Corinteni 4:4; Efeseni 2:2
6Biblia, Matei 25:41
7Biblia, Apocalipsa 20:10
_______________________
1 Veridicitatea afirmaţiilor referitoare la abuzurile satanice va fi pusă sub semnul îndoielii de mulţi cercetători, terapiile de recuparare inducând false amintiri presupuselor victime, acelaşi fenomen fiind întâlnit şi în cazul aşa-numitelor răpiri extraterestre.
2Ulterior vor fi publicate numeroase cărţi care reluau acelaşi subiect, satanismul fiind descris ca o manifestare a unor tactici diabolice în vederea distrugerii societatăţii umane dintre care amintim: Lauren Stratford, „Satan’s Underground: The Extraordinary Story of One Woman’s Escape,” Pelican Publishing, 1988, Mike Warnke, „The Satan Seller,” Logos International, 1987 sau Rebecca Brown, „He Came to Set the Captives Free,” Chick Publications, 1986. După anii 90, se poate vedea o schimbare în modul în care literatura creştină descrie fenomenul satanist. Mulţi autori recunosc în prezent că sataniştii nu sunt implicaţi în activităţi infracţionale, fiind o religie independentă şi nu o formă eretică de creştinism inversat.
3Numele adevărat este Howard Stanton Levey, 1930 – 1997
4James R. Lewis, “Who Serves Satan?”, Marburg Journal of Religion, vol.6, nr. 2 (Iunie 2001)
5 Vexen Crabtree, „Who is Satan? Introduction,” la http://www.dpjs.co.uk/serpent.html
Ce ai mai putea citi:
4 răspunsuri la “SATANISMUL – RELIGIA OMULUI”
Pai in lumina articoluli se pare ca satanismul e intr-un sens religia majoritara la ora actuala.
eu am 13 ani si sunt din galati. ma uimeste felul in care este scris despre acest inger(DEMON…LUCIFER) ACESTA ESTE UN DEMON SI NU TREBUIE SA FIE SOCIALIZAT CA UN INGER TOT O DATA CE ESTE SI ATOTPUTERNICUL RAULUI. (CONSTANTIN)PUTERI SUPRA-NATURALE…VIITOR …APOCALIPSA TOTUL SE VA VEDEA IN CURAND! DACA O LUAM PE PLAN RELIGIOS (ORTODOX) LUCIFER A INCERKAT SA FIE MAI PRESUS DE DUMNEZEU…INTELEG DAR TOTUSI SA SPUNEM SINCER ESTE O NEDPREPTATE IZGONIREA LUI! CUNOSK MULTI SATANISTI DAR NICIODATA NU AM AVUT TANGENTE CU EI! VA SPUN SINCER TATAL MEU ESTE PREOT SI AM PARTICIPAT LA EXORCIZARI…IAR ATUNCI FIECARE OM POSEDAT SPUNE PUR SI SIMPLU NISTE CUVITE DIVIN satanistice: ”automos colabra drakos” -inseamna pur si simplu dumnezeu nedreptatea o voi rezolva acest documentar explika pe skurt devenirea pakatelor in fapte bune
„Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.” Iacov 1:27
1)Satanismul traditional este o filozofie de viata, o cale spirituala, un sistem ezoteric, un set de mituri, practici si credinte. Unul din scopurile principale ale unui adept este dobandirea autonomiei pe toate planurile. Metodele satanismului sunt dificile, de multe ori periculoase. Este o cale pe care putini o pot urma pana la capat.
2)Satanistii traditionali nu se inchina lui dracu, de fapt nu se inchina nimanui, noi nu veneram nimic. Inchinarea inseamna sclavie. Intr-adevar, lucram cu demoni, ii tratam cu respect, dar nu-i consideram stapanii nostri, ci mai degraba aliatii nostri. Pentru mai multe informatii, principalele site-uri dedicate sunt http://www.o9a.org si http://www.templeoftheblacklight.net , iar in Romania exista site-ul http://www.flacaraneagra.ro