Sursă: Translations and Reprints From the Original Sources of European History (Philadelphia: University of Pennsylvannia Press, 189), Vol. 3, No. 6, p. 9, 10. Din lucrarea latină a lui B. Guidonis (Bernard Gruy), Practica Inquinitionis Heretice Pravitalis partea 5, cap. 1, sec. 4.
(p. 9) Ar lua mult timp pentru a descrie cu amănuntul felul în care aceşti eretici manihei predică şi învaţă pe aderenţii lor, dar trebuie să fie privit aci pe scurt.
În primul rând ei înşişi cred că sunt buni creştini, care nu înjură, nu mint, sau vorbesc rău despre alţii; că ei nu omoară nici un om sau animal şi nici nimic ce are suflare de viaţă, şi că ei ţin credinţa Domnului Isus Hristos şi Evanghelia Lui aşa cum au propovăduit-o Hristos şi Apostolii Lui. Ei susţin că ocupă locul apostolilor, şi că din cauza celor pomenite mai sus cei din Biserica Romană, şi anume prelaţii, clericii şi călugării, îi persecută, în deosebi inchizitorii ereziei, şi-i numesc eretici, cu toate că ei sunt buni creştini, şi că ei sunt persecutaţi la fel ca Hristos şi apostolii Săi de către farisei.
Mai mult ei vorbesc laicilor despre viaţa rea a clericilor şi prelaţilor bisericii romane, arătând şi prezentând mândria, lăcomia de bani, avariţia şi necurăţia de viaţă a acestora şi alte rele de felul acesta pe care le cunosc şi invocă după propria lor interpretare şi după priceperea lor autoritatea Evangheliilor şi Epistolelor împotriva stări prelaţilor, clericilor şi călugărilor, pe care ei îi numesc farisei şi profeţi mincinoşi, care spun dar nu fac.
Apoi atacă şi blamează, unul după altul, toate sacramentele bisericii, îndeosebi sacramentul Euharistiei, spunând că el nu poate cuprinde trupul lui Hristos, deoarece dacă el ar fi fost pe atât de mare cât cel mai mare munte, creştinii l-ar fi consumat cu totul încă de mai înainte. Ei susţin că hostia vine din paie, că trece prin cozile cailor, adică, atunci când făina e curăţită printr-o sită (din păr de cal). Că mai departe trece prin corp şi ajunge la un sfârşit de rând care, zic ei, nu s-ar fi putut întâmpla dacă ar fi fost Dumnezeu în el. Cu privire la botez ei zic că apa este materială şi stricăcioasă, şi este deci creaţiunea Puterii Rele şi nu poate sfinţi sufletul, dar că clericii vând apa aceasta din avariţie, la fel cum vând pământul pentru îngroparea morţilor, şi ulei bolnavilor când îi ung, şi cum vând şi mărturisirea păcatelor aşa cum este făcută preoţilor. Deci, ei pretind că mărturisirea făcută la preoţii bisericii romane e fără folos, şi că întrucât preoţii s-ar putea să fie păcătoşi, (p. 10) ei nu pot să dezlege sau să lege, şi fiind ei înşişi necuraţi, nu pot să facă pe un altul curat. Ei susţin, mai departe, că crucea lui Hristos n-ar trebui să fie adorată sau venerată, deoarece, aşa cum spun ei, nimeni nu ar venera sau adora spânzurătoarea pe care a fost spânzurat un tată, o rudă sau un prieten. Ei zic mai departe că aceia care adoră crucea ar trebui pentru aceleaşi motive să se închine la toţi spinii şi la toate suliţele, deoarece aşa cum trupul lui Hristos a fost pe cruce în timpul patimii tot aşa coroana de spini a fost pe capul Lui şi suliţa ostaşului în coasta Lui. Ei vestesc alte lucruri scandaloase cu privire la sacramente. Ei, mai departe, citesc din Evanghelii şi Epistole în limba vulgară, aplicându-le şi tâlcuindu-le în favoarea lor şi împotriva stării Bisericii Romane într-un chip care ar cere prea mult ca să fie descris în amănunt, dar toate cele privitoare la acest subiect pot fi citite mai pe larg în cărţile pe care ei le-au scris şi infestat, şi pot fi aflate din mărturisirile aderenţilor care au fost convertiţi.