Sursă: C. Leonard Woolley, Sumerienii (Oxford: Clarendon Press, 1928), p. 102, 103.
(p. 102) De o femeie stearpă se putea divorţa, ea luându-şi înapoi zestrea şi primind o sumă de bani sub formă de compensaţie; altmiteri soţul putea să ia o a doua soţie, dar în cazul acesta el nu numai continua să poarte răspunderea întreţinerii celei dintâi dar trebuia şi să-i ocrotească poziţia în (p.103) cămin; soţia cea noua era legitimă, dar nu egală cu cea veche, şi un contract scris definea măsura subordonării ei, astfel ea putea fi obligată „să spele picioarele celei dintâi şi să-i ducă scaunul la templul zeului”. În practică, însă, situaţia celor două femei trebuie să fi fost oarecum anormală, şi pentru a evita aceasta, soţia putea să prezinte soţului ei pe una din sclavele ei ca concubină; când dădea naştere la un copil femeia sclavă automat devenea liberă (lucru care nu avea loc dacă soţul lua în haremul său pe una din propriile sale sclave) dar în nici un caz nu era egală cu fosta ei stăpână; într-adevăr, dacă ea ar fi ţintit să devină grabnic rivala ei, stăpâna putea să o aducă din nou la starea de robie şi să o vândă sau să se elibereze de ea din casă; – istoria lui Avraam, Sara şi Agar este o ilustraţie a lucrului acestuia, deoarece în fiecare amănunt Avraam nu a lucrat cu slăbiciune sau arbitrar, ci punea în practică vechea lege sumeriană în care fusese crescut.
Ce ai mai putea citi: