Categorii
Resurse documentare

ALEXANDRU CEL MARE – RAPIDITATEA CUCERIRILOR

Sursă: Charles H. H. Wright, Daniel and His Propheccies (London: Williams and Norgate, 1906), p. 174, 175.

(p. 174) Rapiditatea cuceririlor lui Alexandru e viu zugrăvită de înaintarea ţapului. Trecând repede Helespontul cu 40.000 de ostaşi greci, Alexandru a câştigat cea dintâi victorie asupra oştirilor Persane la Granic, 334 î.Hr., şi a străbătut în anul acela şi parte din următorul întreaga Asie Mică. El a cucerit prin asediere câteva cetăţi importante, în timp ce altele şi-au deschis (p. 175) porţile la simpla somaţie a cuceritorului. Alexandru a câştigat o victorie decisivă asupra lui Darius Codomanus, care a condus personal lupta de la Isus în noiembrie a anului următor (î.Hr. 333). Apoi a invadat Fenicia şi a cucerit Tirul, distrugând astfel baza de la care ar fi putut opera o flotă persană.

Palestina s-a supus autorităţii lui. El a asediat Gaza, a străbătut Egiptul şi, întorcându-se către nord spre Babilon, a înfrânt pe Darius în bătălia decisivă de la Arbela, î.Hr. 331. Înainte e 330 î.Hr., Alexandru pusese stăpânire pe Babilon şi Susa, a ars Persepolis, şi a pus capăt imperiului persan. În felul acesta ţapul cu acel singur corn a trântit la pământ berbecul din două coarne şi l-a călcat în picioare.

 

Sursă: Plutarc Moralia, „On the Fortune of the Romans”, 326. 13; tradusă de Frank Cole Babilt, Vol. 4 (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1936), p. 377.

Alexandru, … prin mare noroc şi succese strălucite, rezultat al îndrăznelii lui invincibile şi al înaltelor sale aspiraţii, a trecut rapid prin lume ca o stea căzătoare.

 

Sursă: A, E, R. Book şi alţii, The Grocoth of Eurpean Civilization (ed., a 3-a, 1946), p. 59, 60. copyright 1938, 1941, 1943, de F. S. Crofts & Co, Inc. New York.

(p. 59) În primăvara lui 334 î.Hr. Alexandru a trecut în Asia Mică în fruntea unei armate a vreo treizeci şi cinci de mii de macedoneni şi greci … Patru ani mai târziu el doborâse imperiul persan întemeiat de Ciru cel Mare, şi s-a aşezat ca stăpân al lui prin dreptul de cucerire. Alţi patru ani au fost folosiţi pentru supunerea triburilor sălbatice ale Platoului Iranian şi a populaţiilor mai civilizate ale văii Indului.

În acest scurt spaţiu de opt ani Alexandru anexase o suprafaţă de mai puţin de două milioane de mile pătrate, conţinând o populaţie de peste douăzeci de milioane de persoane. Uluitoarea rapiditate a cuceririi sale, o realizare cu cât mai remarcabilă având în vedere mica oştire de cre dispunea, se datora în mare parte organizării superioare a oştirii macedonene, excelenţei generalilor lui Alexandru, formaţi (p.60) în şcoala tatălui său, Filip, şi propriilor sale calităţi superlative ca general şi conducător de oameni.

Ce ai mai putea citi:

  • A TE VACCINA SAU NU? ACEASTA ESTE ÎNTREBAREA Am ales să scriu cu privire la mult disputata problemă a vaccinurilor și în mod specific cu privire la cele care luptă împotriva COVID-19, pentru că îmi pasă. Da, îmi pasă de mulți dintre […]
  • NICOLAE: DE LA EPISCOP LA MOȘ Cine a fost Nicolae? Nicolae din Mira (280 - 345) a fost un episcop al Bisericii Creștine. Ceea ce atrage atenția e faptul că toate elementele biografice sunt târzii și (destul de) […]
  • DUMINICA – ZI LIBERĂ PENTRU UE Statele membre ale Uniunii Europene au convenit pe 10 iunie 2008 că cetăţenii Comunităţii nu ar trebui să lucreze mai mult de 48 de ore pe săptămână, decât dacă doresc ei, iar angajaţii pe […]
  • TEST DE CUNOŞTINŢE BIBLICE PILDA BUNULUI SAMARITEANSe spune că un tânăr a cerut comitetului unei biserici o ocazie în care să fie programat pentru a predica. Cererea a fost tratată cu circumspecţie, deoarece tânărul […]
  • PREDICTIILE UNEI CIVILIZATII DISPARUTE Subiect de film, de carte şi dezbateri publice, anul 2012 este îmbrăcat, înainte de a se înscrie în firul istoriei, în hainele dezastrului şi morţii.În 1981, Charles Berlitz publica o […]

Un răspuns la “ALEXANDRU CEL MARE – RAPIDITATEA CUCERIRILOR”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Completează cuvântul care lipseşte. Foloseşte diacritice (şţăâî).

Când pisica nu-i acasă şoarecii joacă pe ....