Sursă: Josephus Antiquities XI. 8.5.; tradusă de Ralph Marcus, Vol.6 (Cambridge, Mass: Harvard University Press, 1958), p. 473, 475, 477, 479. Retipărit cu permisiune de la editori şi de la The Loeb Classical Library.
(p.473) Când el (Jaddna, marele preot iudeu) a aflat că Alexandru nu era departe de cetate, a ieşit cu preoţii şi cu ceata cetăţenilor … (p. 475). El s-a apropiat singur şi s-a prosternat … (p. 477). Şi, când i-au fost arătate lui Alexandru cartea lui Daniel, în care el declarase că unul din greci urma să distrugă imperiul perşilor, el s-a crezut pe sine că este cel indicat; şi în bucuria lui a dat drumul mulţimii să plece deocamdată, dar a doua zi i-a convocat din nou şi le-a spus să ceară orice daruri ar dori. Când marele preot a cerut ca ei să poată ţine (p. 479) legile ţării lor şi în anul al şaptelea să fie scutiţi de tribut, el le-a acordat lucrul acesta. Apoi au rugat ca el să permită iudeilor din Babilon şi Media să aibă şi ei legile lor, şi el bucuros a promis să facă aşa cum ceruseră ei. Şi, când a spus poporului că dacă vreunii voiau să se înroleze în armata lui în timp ce totuşi aderau la obiceiurile ţării lor, el era dispus să-i primească, mulţi au acceptat grăbit să facă serviciu cu el.