GAURA MACAROANEI

 

GAURA MACAROANEI

Într-un sătuc unde cânta ciocârlia
Pierdut în dosul cizmei din Italia
Munceau ţăranii la „campagna”
Iar când făceau ospeţele comune
Mâncau pe-nfulecate … macaroane!

Într-o ocazie ca asta,
Un tânăr întrebă grăbit
– „De ce suntem prostiţi
Şi nu se spune adevăru-n faţă?”
Dar cu o astfel de-ntrebare
Se-ajunse într-o zarvă mare
– „Păi cine, unde, când şi cum?”
– „Păi uite-am să vă spun acum.”
Şi tânărul le spuse indignat la toţi”
– „Suntem furaţi ca nişte tonţi
Uitaţi-vă în farfurie
Şi veţi vedea o mare mişelie
Veţi observa că macaroanele sunt goale
Şi asta-n orice farfurie.”

Şi-au început macaronarii să dispute
Femeile se tânguiau, bărbaţii înjurau
„Cine-i de vină, vrem acum să se ştie
Vrem să plătească vinovatul – cu el la puşcărie!”

Şi tânărul, cu mintea de găină
Se tot uita prelung la bucătar
„Să fie el de vină?”
Rostiră toţi în spirit unitar.
Iar unii chiar gândeau deja
Că bucătaru-ar face aşa ceva
Ar face şmecheria cea infamă
Dând gaură la macaroană
„Dar fraţilor, staţi liniştiţi
Căci macaroanele doar bine ştiţi
Le fierb aici în faţa voastră
Mă jur pe burta mea şi pe chelia cea lucioasă!”

Dar un copil ce sta şi el la masă
Fără să bea nici bere, nici vin de viţă aleasă
Râdea pe înfundate
Fiind dispus să le arate
Că macaroana fie că e mare ori mai mică
Ea are gaura din fabrică, nenică

Atunci mulţimea furioasă
Îl întrebă pe tânărul nătâng
„Acum se vede” – spuse-o ţaţă mânioasă –
„Tu ne-ai prostit în târg.”

„Păi să vedeţi”- rosti în semn de apărare
Bărbatul ce deschise subiectul ca atare –
„Eu sunt un pic frustrat.
Tata mă obliga să-nfulec fără mestecate
Şi macaroane şi spagheti și de toate…
Iar astăzi sunt chiar complexat
Când mi se pune că sunt un macaronar versat.”

Dar un bătrân ce nu se-aprinse în discuţie deloc
Îi spuse blând, dar mai cu foc
„Dacă te simţi cumva chiar înşelat,
Mănâncă pizza cu caşcaval presat
Şi lasă macaroana aşa cum e
Cu gaură, da bre?!”

Pentru o morală bună
Aş putea spune câte-n soare, ori în lună
Dar mă abţin şi spun atât:
De nu-ţi găseşti tu locu-n bătătură
În staul, ori în casă – cum vei vrea –
Eşti liber ca să pleci mata
Eşti liber să gândeşti, să cugeţi şi să-ntrebi
Dar nu forţa!
Căci consimţit ai vrut să stai pe lângă mine
Şi tot atât de liber poţi pleca!

 

 

 

 

Ce ai mai putea citi:

  • LUPUL CONVERTIT Lupul convertit După o idee de Morris Venden A fost odată un lup sălbatic Cam jigărit şi singuratic Şi nu-şi găsea locul în haită Atunci când fraţii lui dădeau o raită El […]
  • O VIAŢĂ PLINĂ DE SENS o povestire scrisă în stilul lui J. Bunyan şi C.S. Lewis(Poate fi pusă în scenă de cei cu talent. Aştept reacţii.) Motto: Dacă vei citi istoria, vei vedea că cei care au făcut cel […]
  • BĂTĂI DE ARIPI Aș vrea sa vă spun povestea mea. Totul a început în vremea copilăriei când un amic de-al tatei a venit pe la noi și mi-a adus cadou o pereche de porumbei. Cu nenea Nelu tata se cunoștea de […]
  • MORALIZII Ajutorul  Câţiva puştani "de bine" Cu greu se pot abţine Când văd o bătrânică Pentru că da, la o adică, Ei vor să o ajute Strada să treacă iute Numai că maica ne'ncetat refuză Ba […]
  • OMUL CARE PLANTA COPACI Jean Giono, un scriitor francez, a scris o carte despre un om rămas necunoscut pentru lume, dar un uriaş al speranţei. Cartea "L'homme qui plantait des arbres" e o lecţie a ceea ce […]

Postat în De suflet, Povestiri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Completează cuvântul care lipseşte. Foloseşte diacritice (şţăâî).

Când pisica nu-i acasă şoarecii joacă pe ....