REDEFINIREA CONSTITUȚIONALĂ A CĂSĂTORIEI

Redefinirea constituțională a căsătoriei

Pe 6 și 7 octombrie 2018, românii sunt chemați să spună dacă sunt de acord ca în Constituție, căsătoria să fie definită ca uniunea dintre un bărbat și o femeie. În calitate de for decizional, plenul Senatului a aprobat marți, 11 septembrie proiectul legislativ prin care se vrea revizuirea articolului 48 din Constituția României iar pe 17 septembrie, s-a primit și acordul Curții Constituționale. Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire. Un referendum este valid dacă participă cel puțin 30% din cetățenii cu drept de vot.

2015 – la finalul anului 2015 Coaliția pentru Familie anunță că a strâns numărul de semnături necesare pentru a iniția un proiect de lege constituțională.

20 iulie 2016 – Curtea Constituțională, în ciuda criticilor, avizează propunerea de modificare a Constituției.

27 martie 2017 – propunerea de revizuire a fost avizată pozitiv de Camera Deputaților.

septembrie 2017 – organizarea referendumului a fost amânată după ce 38 de senatori PNL și USR au atacat noua formă a Legii referendumului la CCR.

11 septembrie 2018 – Senatul, în calitate de for decizional, a adoptat propunerea de revizuire a Constituției cu 107 voturi „pentru”, 13 voturi „împotrivă” și șapte abțineri.

17 septembrie 2018 – Curtea Constituțională a dat aviz pozitiv pentru organizarea Referendumului

7 octombrie 2018 – Referendum pentru revizuirea articolului 48 din Constituție:

Forma actuală: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.”

Forma propusă: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.”

Pe buletinele de vot va apărea următoarea întrebare: „Sunteți de acord cu Legea de revizuire a Constituției României în forma adoptată de Parlament?” 

LEGE din 18 septembrie 2018 de revizuire a Constituției României
EMITENT: Parlamentul
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 798 din 18 septembrie 2018

Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ART. I
Alineatul (1) al articolului 48 din Constituția României, revizuită prin Legea nr. 429/2003, aprobată prin referendumul național organizat în zilele de 18-19 octombrie 2003 și republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, se modifică și va avea următorul cuprins:
„ART. 48
Familia
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.”

ART. II
Revizuirea Constituției se supune aprobării prin referendum, organizat potrivit dispozițiilor art. 151 alin. (3) din Constituția României, republicată.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților și de Senat, cu respectarea prevederilor art. 151 alin. (1) din Constituția României, republicată.

PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
NICOLAE-LIVIU DRAGNEA
PREȘEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Demersul are la bază o inițiativă cetățenească de modificare a definiției întemeierii familiei prin căsătorie, prevăzută în articolul 48 din Constituție. Demarată de Coaliția pentru Familie la sfârșitul anului 2015, inițiativa a strâns numărul de semnături necesare pentru un proiect de lege constituțională și este sprijinită activ de Biserica Ortodoxă și de Biserica Romano-Catolică, dar și de alte culte.

Constituția României, art. 48

(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.

(2) Condițiile de încheiere, de desfacere și de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie.

 

Se impunea reformularea textului din Constituție?

Nu putem trece cu vederea că exprimarea din Constituție este cel puțin nepotrivită. La art. 48 se afirmă că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți”. Exprimarea actuală din Constituție are un viciu de logică: înainte de căsătorie persoanele nu pot fi numite soți, pentru simplul fapt că soțul este persoana angajată într-o căsătorie. Așadar, nicidecum familia nu se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pentru că nu pot fi soți dacă nu sunt încă legal căsătoriți. Poate că ar fi fost mult mai simplu să se exprime totul mai natural: „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între indivizi / persoane” (asta dacă nu se dorea să se intre pe tărâmul dezbaterilor referitoare la homosexualitate).

Pe de altă parte subiectul art. 48 este căsătoria, nu familia. Așadar, toată furtuna mediatică despre ocrotirea familiei tradiționale în mare parte este nejustificată. (Apropo de tradițional, sunt culturi în care poligamia era modelul de familie tradițională. Asta ca să mai taxăm o altă expresie propagandistică.) Poate că la pct. 1 ar fi fost mai nimerit ca să fie definită căsătoria nu familia (citiți vă rog și pct. 2 și 3 ca să înțelegeți contextul). Din acest motiv, exprimarea care apare în Codul Civil este mult mai potrivită: „căsătoria este uniunea liber consimțită între…”

Constituția actuală, prin exprimarea „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită” creează o o mare confuzie ce a fost speculată de cei ce pretind că apără „familia tradițională”. Fără a vorbi de faptul că sunt o mulțime de familii care există, fără să se fi întemeiat în urma unei căsătorii. Conform legislației din România, o persoană adultă necăsătorită poate adopta un copil. Au întemeiat aceștia în urma adopției o familie? Dacă s-ar fi simțit nevoia să se spună ceva despre familie, ar fi putut fi o adăugare de genul: Prin actul căsătoriei se întemeiază o nouă familie.

Apoi pentru unii, exprimarea din Constituție este ambiguă, pentru că nu se specifică nici câți soți compun o căsătorie (deci teoretic ar fi liber la poligamie, poliandrie, căsătorie multiplă, etc) și nu se spune nici dacă în căsătorie se pot angaja persoane de același sex.

Susținătorii inițiativei cetățenești au din start argumente de natură moral-religioasă chiar dacă nu sunt expuse explicit de fiecare dată. La mijlocul lunii ianuarie 2016, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române și-a exprimat susținerea publică față de inițiativa de revizuire a Constituției: „Sprijinim total demersul Coaliției pentru Familie și organizarea referendumului, întrucât valorile familiei creștine stau în centrul mesajului Bisericii referitor la căsătorie”.

Că veni vorba de valorile familiei creștine, până acum din rațiuni de consecvență, nimeni nu a atacat și exprimarea care garantează egalitatea între soți: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.” Cu siguranță că unii tradiționaliști (cum se autodefinea un celebru politician român în contextul acestei dezbateri), gândesc și acționează în conformitate cu o mentalitate despotic-patriarhală (ce unii și-o alimentează chiar din scrierile religioase) și teoretic ar putea avea obiecții cu privire la egalitatea dintre soți.

„Femeile să se supună bărbaților lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii.” (Apostolul Pavel, Epistola către Efeseni, 5:22-23).

 

De ce nu ar fi nevoie de modificare?

Cei care susțin că referendumul este nefondat reamintesc că în România, Codul Civil (cap. VI, secțiunea a treia), art. 259 este cât se poate de explicit: „Căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii.”

Iată câteva exemple care sunt cât se poate de grăitoare în acest sens:

Art. 258:

(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți (…).

(4) În sensul prezentului cod, prin soți se înțelege bărbatul și femeia uniți prin căsătorie.

Art. 259:

(1) Căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii.

(2) Bărbatul și femeia au dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie.

Art. 277:

(1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de același sex.

(2) Căsătoriile dintre persoane de același sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunoscute în România.

(3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de același sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunoscute în România.

Art. 273:

Este interzisă încheierea unei noi căsătorii de către persoana care este căsătorită.

Și atunci? De ce atâta vâlvă pentru modificarea textului Constituției? Promotorii inițiativei cetățenești gândesc că este important a se defini căsătoria ca fiind „uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie” direct în Constituție tocmai pentru pentru a ne asigura astfel că în România (sub presiuni diverse) nu se va ajunge la modificarea Codului Civil și astfel să fie legalizate căsătoriile homosexuale. În condițiile în care CEDO a statuat că țările membre ale UE trebuie să adopte legislații care să protejeze drepturile civile ale persoanelor ce fac parte din minoritatea sexuală, este de înțeles demersul.

Pentru a-și împlini menirea, familia trebuie să rămână întemeiată exclusiv pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Societatea românească are nevoie ca această definiție să fie înscrisă în Constituție.

http://coalitiapentrufamilie.ro/

Legislația civilă și morala religioasă

Sistemul legal este parte din dezvoltarea societății umane și istoric vorbind, a oferit cadrul pentru un fragil echilibru între binele individual și cel comun. Legile, tocmai prin aspectul restrictiv oferă posibilitatea de limitare a nedreptății, abuzului și inechității. Legea devine astfel o autoritate impersonală mai presus de orice pretenție despotică a vreunui individ. Chestiunea mi se pare tranșată fără loc de apel prin demonstrația celebră făcută de Aristotel și încheiată cu o concluzie de netăgăduit: în orice condiții, „ar fi mai de dorit domnia legii decât a unuia dintre cetățeni” (Politica, III, 16, 1287a, 15).

Chiar dacă istoric vorbind, pentru unele societăți aspectul legal civil derivă din normele religioase, trebuie să recunoaștem că în societatea de azi, aspectul legal nu se suprapune peste cel moral fundamentat religios. Legea civilă reglementează acele aspecte care au de a face cu asigurarea unui climat de siguranță la nivelul societății și nu este preocupată de definirea noțiunilor de bine sau rău din perspectiva filosofico-religioasă. Legea operează cu realități curente, nu cu concepte teoretice. În construirea legilor utilitarismul pare să fie curentul de gândire dominant. Așadar, legalul nu este congruent cu imoralul (și vice versa).

Și pentru că legile civile nu pretind că sunt coduri morale, din punct de vedere social, avem de a face cu o dilemă: fie se susține legalizarea unor aspecte definite din perspectivă religioasă ca fiind imorale, dar astfel apar mecanisme de control, fie se continuă cu negarea realității și totodată cu expunerea implicită a indivizilor și a societății la o multitudine de pericole. Experimentul eșuat al prohibiției băuturilor alcoolice în SUA interbelică poate fi o ilustrare. Iată un alt caz ce ține de zilele noastre: guvernele preferă legalizarea avortului deoarece pericolele la care este supusă femeia sunt mult reduse, apoi, per total se vor diminua cheltuielile de spitalizare ca urmare a complicațiilor care survin în cazul intervențiilor necalificate. Cu siguranță că pentru o persoană care aderă la morala creștină, legalizarea avortului nu diminuează cu nimic imoralitatea actului. Așadar, nu tot ce este legal trebuie văzut ca fiind și moral acceptabil pentru individ. Standardele morale nu sunt definite de legile civile.

Personal nu îmi văd atacată libertatea de a rămâne fidel sistemului personal de valori indiferent dacă în statul în care trăiesc, legile declară legal consumul de alcool sau droguri ori avortul, prostituția sau jocurile de noroc, nici măcar dacă ar fi legalizată căsătoria între persoane de același sex (în ciuda faptului că am puternice argumente împotrivă). Vreau să trăiesc într-un stat în care să mi se respecte opțiunile de viață și atât timp cât ideile și practicile altora nu reprezintă un atentat la siguranța și bunăstarea individului și a societății, voi lupta pentru libertate chiar dacă nu voi împărtăși niciodată felul unora de a abuza de libertate. Pe de altă parte, sunt conștient că o lege nu va reuși să schimbe natura intrinsecă a realității. Cine dorește să consume droguri o va face și dacă sunt legale și dacă nu sunt. Este adevărat că statutul de „ilegal” poate fi în sine un factor descurajant, dar să nu uităm că legalizarea nu înseamnă anularea efectului nociv (al actului în sine), ci poate fi doar instrumentul prin care unele rezultate negative (directe sau indirecte) ar putea fi controlate.

Poate ispita cea mai mare pentru promotorii valorilor de sorginte religioasă este de a se folosi de brațul statului pentru impunerea lor prin intermediul legislației. Pe de altă parte, partidele nu vor ezita să adopte în platforma lor inițiative ce le-ar asigura suportul popular. Așa se întâmplă în SUA cu republicanii, ori în Europa cu creștin-democrații sau la noi în contextul referendumului pentru definirea explicită a căsătoriei în Constituție. Înainte de alegerile din decembrie 2016, Coaliția pentru Familie a încheiat un acord de colaborare cu PSD, ALDE și PNL prin care cele trei partide promiteau să susțină revizuirea art. 48 (1) din Constituția României.

„Împărăția lui Hristos nu va fi întemeiată prin hotărârile tribunalelor, consiliilor sau ale adunărilor legislative, nici prin patronajul oamenilor mari din lume, ci prin sădirea naturii lui Hristos în natura omenească, prin lucrarea Duhului Sfânt.”

Ellen White, Hristos lumina lumii, p. 509 (en)

În loc de concluzii

1. Susțin orice libertate a ta care nu o lezează pe a altuia ori pe a mea, și aștept să susții libertatea altuia (inclusiv a mea) atâta timp cât nu o va leza pe a ta.

2. Nu susțin legislații motivate religios: statul trebuie să rămână laic și legile trebuie să ocrotească orice cetățean indiferent de viziunea de viață pe care o are, atâta timp cât nu reprezintă un pericol pentru sine sau pentru alții. Valorile religioase (inclusiv cele creștine) trebuie să se ajungă să fie susținute la nivelul societății în urma asumării lor de către indivizi prin aderare voluntară. Biserica (sau orice entitate religioasă) să promoveze valorile proactiv, cu instrumentele interne de care dispune și să nu folosească brațul statului (legile) pentru a-și impune concepțiile.

3. Fără să intru în dezbateri sterile, nu simt nevoia să argumentez religios că idealul pentru o societate sănătoasă este o familie care derivă în urma căsătoriei dintre un bărbat și o femeie. Nu poți anula realitatea și nici nu poți trece cu vederea faptele. Nu este nevoie să fii expert în domeniul științei (biologie, psihologie, sociologie, etc) pentru a înțelege asta. Dar când activiștii religioși duc agenda în spațiul public folosind argumente exclusiv (sau preponderent) teologice, cad în ridicol. Unii evanghelici americani au combătut căsătoria homosexuală argumentând că la începuturi a fost „Adam and Eve not Adam and Steve”. Dar argumentul este limitat conjunctural la recunoașterea autenticității și autorității textului biblic. Te simți ofensat când un musulman susține reguli la nivel social care derivă din Coran sau din tradiția islamică? Așa s-or simți și ateii sau liber cugetătorii (nepracticanți) care sunt întâmpinați cu citate din Biblie. Statul are nevoie de legi prin care să ocrotească bunăstarea cetățeanului indiferent de orientarea religioasă.

4. Statul ar trebui să ofere soluțiile legale (alternative) pentru cetățenii (minoritari) care nu împărtășesc opțiunea majoritară, inclusiv în privința căsătoriei și familiei atunci când realitatea socială o va impune, dar fără a fi încălcate drepturile celorlalți (fie indivizi sau organizații). Adică dacă statul va recunoaște o uniune între două sau mai multe persoane de același sex, nu va putea interfera cu statutul intern al unei organizații religioase care va refuza să recunoască această uniune drept căsătorie.

Întrebări și răspunsuri

* Să particip la referendum?

De ce nu? Este o ocazie în care îți exerciți atribuțiile cetățenești. Când poți să-și exprimi opinia fă-o (și prin vot)!

 

* Dar nu pot participa la un referendum care a fost confiscat politic.

Ce are una cu alta? Cu logica asta alegi să fii carnivor înrăit doar pentru că Hitler era vegetarian. Pot foarte bine să susțin inițiativa de modificare a textului din Constituție (asta dacă mă regăsesc) și tot foarte bine să mă prezint la viitoarele alegeri și să votez în conformitate cu intersecția dintre valorile mele și platforma politică ori ideologia unui anume partid. Deci, nu mă interesează cine organizează, ci rezultatul referendumului.

 

* Eu cred în căsătoria dintre un bărbat și o femeie, dar la referendum voi da un vot negativ ca o palmă politicienilor populiști.

Iar întreb, ce are una cu alta? Ești sigur că e cea mai bună strategie? Sau tu ești genul acela de adult care atunci când era copil nu mânca nimic la prânz doar pentru că nu i-a luat mamița înghețată în oraș? Votul trebuie dat în concordanță cu valorile tale, nu pe fundalul unor reacții emoționale. Dacă vrei să îți exprimi nemulțumirea față de modul de guvernare al unui partid ai ocazia la alegeri. A…nici atunci nu votezi… Am înțeles!

 

* Aleg să boicotez prin neprezentare pentru că mi se par inutile cheltuielile cu acest referendum.

Și dacă nu te prezinți se cheltuie mai puțin? Aha! Ai anunțat deja pe rețelele de socializare că nu te duci… Alo, guvernul, vă rog să tipăriți cu un buletin de vot mai puțin! Am spus buletin nu ștampilă!

 

* Chiar dacă nu mă văd implicat într-o căsătorie cu o persoană de același sex, eu cred că ar trebui să fim mai toleranți. Voi folosi ocazia referendumului să votez împotrivă.

Merită subliniat ceva esențial, referendumul acesta nu e despre restrângerea drepturilor homosexualilor și nici despre toleranță versus intoleranță, ci despre o clarificare în textul Constituției, pentru a pune capăt unor eventuale dispute speculative. Personal consider că era necesară corectarea unei exprimări nepotrivite (ce ține puțin de gramatică și mai mult de raționament): căsătoria nu poate fi între doi soți atâta timp cât soțul e definit ca persoana implicată într-o căsătorie. (Adică propaganda Coaliției pentru Familie pentru mine e furtună într-un pahar cu apă.) Cine susține drepturile homosexualilor să inițieze mai întâi o modificare a Codului Civil și apoi mai discutăm.

 

* Prin organizarea unui astfel de referendum nu crezi că România riscă să fie privită pe plan internațional ca o țară retrogradă?

E posibil. Și nu este exclus ca peste câțiva ani, din motive multiple să se revină asupra problematicii. Dar atunci e posibil să nu mai fim chemați la vot. Dar iarăși spun, acum nu discutăm despre homosexuali!

 

* Când căsătoria este limitată la un bărbat și la o femeie nu o vezi ca fiind discriminatorie?

Prin definiție legea este restrictivă. Deci abordarea care încearcă să susțină conceptul de libertate absolută nu este ancorată în realitate. Societatea are dreptul de a impune prin legi care aspecte ale comportamentului individual sunt acceptabile la nivel social și care nu sunt. Spre exemplu, cetățenii din România nu au libertatea de a fi căsătoriți  cu mai multe persoane simultan. Se simte cineva discriminat? Nu, pentru că această interdicție este pentru toți (atât pentru cei care nu doresc să se căsătorească cât și pentru cei care ar dori să fie căsătoriți cu mai multe persoane, atât pentru cei care iubesc curcubeul cât și pentru cei care nu suportă policromia). Nu confundați interdicția (limitarea libertății) cu discriminarea!

 

* Nu merită să merg la referendum. Am mai votat la unul și degeaba!

Acel referendum era consultativ, acesta este obligatoriu: „Organizarea și desfășurarea referendumului cu privire la revizuirea Constituției, precum și rezultatul acestuia sunt obligatorii.” (Legea referendumului. Legea nr. 3/2000 actualizată 2018, cap II, secțiunea 1, art. 6).

 

* Și ce se va întâmpla dacă modificarea propusă nu va întruni numărul minim de participare pentru a fi validată?

Va rămâne ca până acum. Până nu se va discuta de revizuirea definirii căsătoriei în Codul Civil, nu se anunță că va cădea foc și pucioasă peste România.

 

* Vei merge să votezi cu ocazia acestui referendum?

Sunt șanse mari să ajung, dar sunt conștient că miza e simbolică nu reală, pentru că oricum ar fi rezultatul referendumului, realitatea pentru România va continua să fie aceeași.  Recunosc că sunt destul de relaxat pentru că referendumul nu este despre legalizarea căsătoriei homosexualilor (așa cum unii propagandiști lasă să se înțeleagă). Pe de altă parte, trebuie să spun că am în continuare obiecții la exprimarea reformulată din Constituție, dar susțin exprimarea din Codul Civil.

 

Imediat după aflarea rezultatului referendumului din 6 și 7 octombrie 2018, un cetățean german, depune actele de emigrare în România. Autoritățile sunt luate prin surprindere și în cadrul interviului inițial se află că neamțul insistă chiar renunțe la cetățenia germană.

– Dar care este motivul?

– Din cauza homosexualității!

– Cum așa?

– Păi în vechime era pedepsită cu moartea, apoi cu închisoarea, acum câteva zeci de ani se primea amendă pentru așa ceva, iar acum e declarată legală. Mă grăbesc să plec până nu devine obligatorie!